Ciudat: în sport e voie să câștigi!

Într-o epocă în care votul popular e nesocotit de politicieni care știu mai bine, sportul dă, încă, drept la victorii venite de jos în sus sau din exterior.

În sfârșit, e clar la ce e bun sportul! Mult timp s-a crezut că datul cu crosa și padela, lovitura din voleu și alte ocupații sportive fac bine la mușchi și previn fumatul. Nu e rău, dar, cu asemenea definiție, sportul s-a îndepărtat treptat de rosturile lui uitate. Ca să punctăm cât mai repede: rostul sportului e garda bunului simț. Asta vrea să spună, că atât cât mai are voie, sportul lasă lucrurile să se așeze așa cum vor ele. Fără ajutor din afară, fără mode, interdicții și alte impresii sau deformări. Când e lăsat de capul lui, sportul face dreptate valorii. Avem dovezi recente.

Ce leagă, oare, victoria unui tenisman de 35 de ani la Melbourne și invazia a două echipe de amatori, Sutton și Lincoln, în turul cinci al Cupei Angliei? În ambele cazuri, e vorba de capacitatea unică a sportului de a sfida și de a da drept de izbândă celor de jos sau din afară.

Federer e un clasic așezat în muzeu. Sutton e o stație de tren, cu teren și echipă lângă gară. Lincoln o colegă de mersul trenurilor și campionat prin parcuri. La un loc, trei outsideri de rang diferit și niciun favorit. Federer câștigător al Openului australian și două rable în sferturile Cupei Angliei au ceva mai mult decât nescontat: un aer de revoltă în fața uzanțelor care dau mereu atenție și lauri figurilor cu cotă. Iar cea mai importantă calitate  a acestor răsturnări e că rămân în picioare.

Într-o epocă în care votul popular e nesocotit de politicieni care știu mai bine, sportul dă, încă, drept la victorii venite de jos în sus sau din exterior. Altfel spus, după mersul lumii în care trăim, Federer, Sutton și Lincoln ar fi trebuit contestați, insultați și, în cele din urmă, deposedați de victorie. Ar fi fost prea mult? Deloc, într-o lume în care alegătorii americani și britanici sunt puși la zid pentru că au câștigat și au impus rezultatul greșit. Deocamdată, în sport așa ceva e, încă, permis. Deși nu e clar pentru cât timp! Abia dacă au trecut câteva luni de când, în Anglia, organizatorii unei cupe școlare la fotbal au decis să nu publice rezultatele meciurilor. În înțelepciunea lor terapeutică, organizatorii au decis că asta ar putea fi de nesuportat, ba chiar traumatic, pentru învinși.

Așadar, cât mai e timp, merită să ne îndopăm cu sport. Nu-s multe alte locuri în care victoriile au voie să meargă până la capăt. În sport, e voie să câștigi. Sună ciudat, nu?