Analfabetism

Democratizarea practicată de FIFA și de UEFA distruge fotbalul. Priviți meciurile interțări și vă veți convinge!

Fotbalul internațional și muzica din lift se bat pe titlul mondial la plictis. Meciurile din calificările pentru Mondiale și Europene curg fără istorie și sunt urmate de turnee finale din ce în ce mai asemănătoare cu grupele de calificare. E greu de crezut azi, dar au existat vremuri nu tocmai îndepărtate când fotbalul internațional conta. Când nu era nevoie să scurmi în mormanul de meciulețe internaționale ca să dai de fotbal adevărat. Da, au existat vremuri în care naționalele făceau meciuri pasionante. Asta a fost. Astăzi, toată lumea așteaptă să treacă săptămâna de calificări ca să poată vedea marile hituri din Champions League, Premier League, La Liga și Bundesliga. Vreți surprize, calitate, suferință și dor de revanșă? Contați pe Stoke și Real Sociedad, Burnley și Hoffenheim.

Perindarea internațională a naționalelor nu mai e competitivă, nu mai dă valoare, nu mai scrie și nu mai schimbă mersul fotbalului. Din două motive: pentru că naționalele sunt mult mai slabe decât cluburile și pentru că aceleași naționale urcă pe scenă fără examen. Oare trebuia să ne zvânte Polonia ca să ajungem la întrebarea: de ce jucăm laolaltă cu Malta, Slovenia, Anglia, Bulgaria și Finlanda într-o competiție la care participă Germania, Spania, Italia, Portugalia și Franța? Întrebarea e la ea acasă pentru aproape toate echipele care umplu calificările. A devenit prea ușor să spui ce naționale sunt încă legate de fotbal. Sunt patru sau cinci. Mai precis sunt trei și, până la urmă, rămân două. Aceleași două: Germania și Spania. Cu alte cuvinte, se joacă mult fotbal și degeaba.

Democratizarea promovată de FIFA și UEFA e o neghiobie. Și nici măcar atât. Pentru că multiplicarea meciurilor-rebut nu vine, de fapt, din dorința de a lărgi și răspândi. Dedesubt stă un calcul politic: mai multe federații scoase la păscut prin Europa, mai multe voturi. Și unul comercial: prin iarmarocul lărgit circulă mai multă reclamă și bani. E destul pentru a genera ceva ce se numește, în economie, inflație. Valori multe și fără acoperire. Fotbalul internațional a ajuns o ocupație paralelă, un zgomot de fundal întrerupt rareori de un refren descifrabil.

Ce se poate face? Evident, nimic. Mașinăria e prea vastă. Dar dacă ar fi ceva de hotărât, atunci ar trebui lucrat ca în alte sporturi. Cu grupe valorice, capi de serie și play-off-uri. Avem o divizie europeană A rarefiată, o divizie B copioasă și un C încă mai mănos. E timpul să lucrăm pe litere. Altfel, ne paște analfabetismul.