66 plus 50

Poveste despre cum era fotbalul odinioară. Mai ales fotbalul englez, al lui Bobby şi Jackie Charlton

joi, 2 iunie 2016, 11:16

Fotbalul a apărut în alb-negru. Până în 1966, o preistorie legendară a ținut fotbalul în spațiile mici ale șuetei sau l-a lăsat să o ia razna în povești cu șuteuri care omoară portari și portari care zboară din bară în bară. În 1966, a apărut imaginea. Primele Mondiale televizate au născut fotbalul pe care îl cunoaştem. Sau credem că îl cunoaștem. Sau l-am uitat. Sau toate la un loc. Confuzia e obligatorie. În fond, 4 din cei 8 supraviețuitori ai Angliei campioană mondială au Alzheimer. Nu mai știu.

Jackie Charlton e mai bine. Perioadele în care uită sunt mai rare. Frate-său, Bobby, stă cel mai bine, dar când vorbește are un tremur de cap și o tristețe în ochi de găsit doar la pustnici și la scandinavii bătrâni. Dar lumea ar trebui să știe câteva din lucrurile care făceau fotbalul acum 50 de ani. De pildă, că se putea intra pe Wembley, la un meci de cupă mondială, cu bilete cumpărate pe loc, la casele stadionului.

Mergem diseară la Wembley? Se joacă Anglia-Argentina și luăm bilete la stadion. Ar mai fi de spus că Bobby Moore (foto), căpitanul Angliei campioane, a urcat treptele pentru a primi Cupa de la Regină, de la Regina care domnește și azi. Așa cum s-a văzut la tv, Moore s-a emoționat și și-a șters insistent podul palmelor pe şort. Nu voia să păteze mănușile reginei.

După ceremonie, la vestiar Moore a anunțat că echipa e premiată de Federație cu 22.000 de lire. Moore a cerut un vot și toți au votat cum să împartă premiul. Nu la 11 cum cerea Federația, ci la 22, pentru că lotul avea 22 de oameni. 1.000 de lire de cap, adică 20.000-30.000 în banii de azi. Adică una zi de salariu pentru Cutărinho de la Chelsea sau City. După vot, Sir Alf Ramsey, antrenorul operat de emoții, le-a comunicat că Well done, gentlemen! Și că a doua zi au zi liberă. După o săptămână, Roger Hunt s-a întors la Liverpool. Bill Shankley îl aștepta la gară cu un anunț important: Roger, vine partea grea! Jucăm cu Arsenal în prima etapă! De altfel, toată lumea s-a întors acasă cu trenul. Clasa a doua. Era mai ieftin și așa erau învățați de părinții lor muncitori și rareori mici funcționari. În următorii 50 de ani, nu s-a schimabt mare lucru. Banks vorbește ca un vecin cumsecade. Hurst se duce săptămânal la meci și se înclină modest când e aplaudat. Asta e tot. Asta a fost tot.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

ovidiu_3003 (56 comentarii) • 2 iunie 2016, 13:21

frumos...Anglia o sa joace finala de la C.E.

Jean-Paul (9 comentarii) • 2 iunie 2016, 13:38

O tempora, o mores! Banii nu aduc fericirea, dar ii strica de cap pe bietii tineri. mai ales acum, cand ii vedem cu tunsori aiurea, cu tatuaje pe tot corpul, cu cercei in urechi, cu piercinguri unde nu te astepti, cu numere pe tricouri de parca ar fi in penitenciare, etc etc Acela a fost primul campionat mondial urmarit si de mine la tv sau radio. Teasca avea cateva meciuri inregistrate de la editia 1962 a m,ondialelor si a avut amabilitatea sa ni le proiecteze la casa de cultura a studentilor. Asa am avut ocazia sa vad meciurile din Chile, mai ales jocurile Braziliei. Ce sa spun, erau alte vremuri, alta conceptie despre sport si cu totul altele erau si salariile oferite.... As spune ca epoca aceea a fost cu adevarat o epoca romantica, in comparatie cu cea de azi, desi in fapt, nimc nu era romantic, daca ne amintim cum s-au desfasurat, de exemplu, ostilitatile la meciul din sferturi, Anglia-Argentina, cum au fost percepute tacklingurile lui Styles, eliminarea lui Rattin, arbitrajul din acest meci, etc. Ca sa nu mai vorbim de finala Anglia-RFG, egalarea din ultimul minut, prelungirile si golul acela efectiv controversat al lui Hunt O tempora, o mores!

victor L (28 comentarii) • 2 iunie 2016, 13:45

Alte vremi si alti acoti.

victor L (28 comentarii) • 2 iunie 2016, 13:46

Alte vremi si alti actori.

Flaviu (8 comentarii) • 2 iunie 2016, 15:00

Am văzut inregistrate multe jocuri ale Angliei 1966-1970. O echipa bine organizata tactic, cu câteva supervalori individuale , o echipa mult peste nivelul fotbalului din acea epoca( alături de Brazilia, RF Germania, Italia ). Tinerii fotbaliști de azi , ar putea găsi niște semnificatii in acest articol.. Despre munca, profesionalism, valoare, respect pt grup.. P.S. Suma de 1000 de lire pare mica dar nu e chiar așa, raportat la condițiile de atunci..

Jean-Paul (9 comentarii) • 2 iunie 2016, 17:05

Erata: Dintr-o regretabila eroare pe care n-am observat-o in timp util, ca sa o pot corecta, am scris ca Hunt a inscris acel gol controversat din prima repriza de prelungiri. In realitate , a fost Hurst, care si-a mai pus inca o data candidatura la glorie eterna pentru football-ul britanic, inscriind de trei ori, ultima data chiar in min.120. P.S. Nu se stie cum s-ar fi terminat acea editie din 1966 daca politia nu reusea sa-i tina cu forta pe argentineni, ce vroiau sa paraseasca terenul dupa ce a fost a fost eliminat Rattin(min.35). Englezii au jucat aproape o ora in superioritate numerica si au castigat doar cu 1-0, dupa un gol inscris de abia in min 78.

Freddy RE (12 comentarii) • 3 iunie 2016, 2:03

"Asta e tot. Asta a fost tot." Ce ar mai fi de adaugat, fara a strica perfectiunea? Nothing left to say.

catio (6 comentarii) • 3 iunie 2016, 7:21

Splendid! Am apucat acele vremuri...

M Mihai (3 comentarii) • 3 iunie 2016, 8:56

Probabil atunci placerea de a juca era pe primul plan si apoi castigurile. Oricum, nu cred ca nu-si plateau impozitele, ca tot e in voga scandalul cu Messi. Stiti care e diferenta, Moore isi stergea mainile transpirate pe sort inainte sa dea mana cu regina, c r 7 e preocupat de freza gelata, s-au schimbat vremurile, totul e imagine, publicitate, buisness.

Anonim (61 comentarii) • 3 iunie 2016, 19:38

Oamenii acelor vremuri (1966 si un pic mai tarziu) aminteau de Anglia traditionala si conservatoare, descrisa minunat de catre Th. Hardy, Galsworthy sau chiar Dickens, desi acesta din urma s-a ocupat si de "zona gri" a societatii engleze din trecut. Prezentul este departe de vremurile trecute, daca-i analizam pe fotbalistii englezi in mod separat; totusi, ca societate, britanicii au inca un cuvant de spus, in toate domeniile, iar campionatul englez este si va ramane cel mai puternic din lume! A.

daniel (1 comentarii) • 14 iunie 2016, 12:46

esti anonim din toate punctele de vedere..cel mai puternic campionat din lume e cel spaniol si hasta la vista, de muuuulti ani..cu englezii, nu galezii, nu scotienii, in niciun caz irlandezii, sunt multe povesti si d-l TRU le tot periaza...