Bartomeu – paznic de elită

Arsenal-Barcelona a început cu un handicap bine-venit. Jose Maria Bartomeu, președintele Barcelonei, a tratat presa engleză cu un interviu de pătrundere ceva mai subtilă decât o pasă tăiată de Iniesta. Bartomeu a înțeles de cine trebuie să își protejeze clubul. […]

Arsenal-Barcelona a început cu un handicap bine-venit. Jose Maria Bartomeu, președintele Barcelonei, a tratat presa engleză cu un interviu de pătrundere ceva mai subtilă decât o pasă tăiată de Iniesta. Bartomeu a înțeles de cine trebuie să își protejeze clubul. Cea mai aparent aiuritoare observație a lui Bartomeu privește marele adversar al Barcelonei. Cine să fie, dacă așa ceva s-a născut? Real? Să mai glumim o dată. Atletico sau Bayern? Să nu persistăm în categoria greșită. Marele adversar – spune Bartomeu – nu e un club. E Premier League.

Bartomeu e un excelent manager-om de afaceri și știe că modelul Barcelona e condus pe final de meci de modelul Premier League. Mai simplu spus, Barcelona și, în genere, cluburile continentale sunt echivalentul unei Regii de stat. Premier League e o companie privată. Cifrele sunt dramatice. Premier League înoată în bani, dar înoată foarte fair play. Anul viitor, 20 de echipe vor împărți aproape 3 miliarde de lire. Raportul între vârf și subsol e decent: 1,5 la 1. În Spania, raportul e 11,5 la 1. Consecința e că ultima clasată din Premier League se alege, în nimicnicia ei, cu 100 milioane lire pe sezon. De aici, diferența.

La Liga produce dominație, Premier League produce competiție. Leicester, echipa care dormea acum un an pe ultimul loc, e parte a demonstrației. Leicester poate pierde titlul, dar nu poate cădea sub primele patru echipe. Partea mai neplăcută a demonstrației poate fi povestită de Van Gaal. Un antrenor sobru și disciplinat, Van Gaal a fost dat peste cap, cu ManU cu tot, de suflul ostil al unui campionat în care nimeni nu se teme de nimeni. Mourinho poate spune, postum, aceeași poveste. Guardiola se va izbi de ea de la primul meci.

Deocamdată, Barcelona poate privi liniștită la ferocitatea internă a fotbalului englez. Dar Bartomeu nu se înșală. Aspiratorul englez lucrează. Salariile monumentale și șansa solidă de a juca la un club englez care se face de râs, dar participă la Liga Campionilor sunt un magnet. Cine știe să joace și fotbal, și financiar e un om făcut. Până nu demult, dl. profesor Drogba își învăța colegii năpădiți de bogăție cum să reziste cu mintea întreagă în fața muntelui de bani. După escapade de zece mii de lire pe noapte, Boateng, fostul om al lui Tottenham, și-l aduce aminte cu regret. Bartomeu are o echipă de jucători maturi și, tocmai din acest motiv, stă cu ochii pe ei.