Handbalul englez va renta

Va renta atunci cînd matrapazlîcurile din tenis şi din fotbal vor fi dovedite. Dar asta nu se va întîmpla prea devreme

Acum aproape 50 de ani, așa numitul Raport Caragiu, cunoscut și ca „Așa-i în tenis!”, descria o stare de fapt surprinzătoare: albul tenisului nu e imaculat. De atunci încoace, culoarea tenisului s-a depărtat decisiv de alb, iar spiritul jocului a pierdut și a cîștigat în măsuri comparabile prin extindere. Tenisul a dezvoltat o structură de circuit cu ramificații greu de urmărit. Peste tot unde relieful (plan) o permite se joacă ceva: un turneu sau calificările în calificările pentru un pre-turneu al circuitului secundar. Apariția sindicatelor de pariuri nu putea întîrzia. Distribuția multiplicată a unui joc deschide o plajă de matematici și hazard obscur pe care pariurile n-o pot rata. Nesupravegheat, cîmpul de pariu a fost infiltrat abil, iar nomenclatura de la vîrf a reacționat foarte tîrziu.

Un fel de organism de supraveghere (Tennis Integrity Unit) a fost înființat în 2007, a cheltuit 15 milioane de dolari, a angajat ofițeri de poliție, dar n-a înțeles că avea nevoie de experți în pariuri pe net. Și cu asta partida a fost pierdută înainte de a începe. Căci secretul murdar al tenisului e îngropat la bază, în circuitul de turnee minore și în mareea de pariuri mici cu jucători necunoscuți care pierd regulat setul doi în fața altor necunoscuți.

Documente recente spun că numărul meciurilor trîntite e neobișnuit de mare, iar incidența rezultatelor ciudate bate statisticile din fotbal. Așa ceva e surpinzător doar pentru cei ce cred că tenisul e o clădire foarte înaltă care se compune din ultimul etaj. Evident, nici acolo nu e totul în regulă. Un simț politic minim te ajută să privești mai atent la rezultatele lui Nikolai Davidenko. Însă leapșa și veselia domnesc la subsol. Un cîștigător de turneu Challanger poate încasa 7.000-8.000 de dolari. Același jucător va înțelege însă, destul de repede, că n-are rost să tragă la finală. Dacă acceptă oferta intermediarilor și trîntește un meci anume, se va alege cu de 5-6 ori mai mult decît prima de cîștigător. Fără sisteme de detecție statistică puse la treierat, delictul se pierde în anonimatul numeric al turneelor de plajă.

Traficul mărunt cu pariuri aruncate în anonimat scoate sume minuscule din zeci de milioane de buzunare și le basculează periodic spre sindicate mafiote. Escrocheria de subsol bate marile lovituri. Marea pradă nu e următorul meci Federer-Wawrinka, ci un sfert de finală la un turneu fără spectatori la Manila. Sau derby-ul diviziei a doua de hochei slovace. În curînd, pe afiș: handbalul englez.