Facă-se 32!

Europenele intră, odată cu ediția 2016, în era inflației

E greu să fii dezamăgit din timp, dar Euro 2016 și-a programat eșecul. Nimic nu lipsește. Regulile care garantează mediocritatea au fost bifate minuțios. Mai întîi, regula care spune că un mare turneu de fotbal în Franța nu se poate juca fără vînt din spate pentru gazde. Și Europenele 1984 și Mondialele 1998 s-au desfășurat cu terenul ușor la vale pe direcția de atac a Franței și ușor la deal pentru adversarul plecat în atac. Următoarea regulă spune că arbitrajele au intervenit și vor mai interveni ori de cîte panta francofonă nu e suficient de accentuată sau adversarul e bun cățărător.

Restul a fost dus la bun sfîrșit de UEFA, după modelul perfectat de FIFA. Schimbul de impresii, mentalități și plicuri între Blatter și Platini a lăsat urme. Europenele intră, odată cu ediția 2016, în era inflației. 24 de echipe pentru un campionat european e prea mult, așa cum 32 de echipe pentru mondiale e tot prea mult. Lumea fotbalului are aceeași hartă – europenele și mondialele cresc. Însă cazul Europei e cel mai hazos. Singura țară nou născută pe listele UEFA e ceva ce nu e țară și se numește Gibraltar. Cu toate astea, Europenele au un turneu final cu 24 de calificate ceea ce înseamnă o cifră de afaceri mai mare. Și mai înseamnă că doar ologii și uitucii nu se califică la Europene. Așadar, cu puțin noroc, vom reuși să adormim Albania și ne vom întoarce cu un puct de prestigiu.

Altfel, singurele lucruri vag excitatnte la Euro 2016 sînt o grupă și un meci. Grupa nu e chiar ce se numea pe vremuri Grupa Morții. Italia, Belgia, Suedia și Irlanda sînt mai curînd Grupa Morții Clinice, ceea ce nu e de lepădat într-un turneu plin de grupe deja cîștigate. Meciul de urmărit în căutarea bunei dispoziții e Anglia-Țara Galilor adică, dacă așa ceva ar fi posibil, un soi de România-Dobrogea. Galezii sînt un caz aparte de naíonală cu nu mai mult de doi jucători apți de competiții pentru adulți (Bale și Ramsey). Ceea ce poate fi o ocazie de nerefuzat pentru un eșec englez. După Miorița, Anglia e cea mai mare colecționară de eșecuri și suprimări evitabile. În plus, orice se joacă între echipe naționale sau cluburi britanice seamănă cu o bătaie de cartier: ăia mici știu mai bine străduțele, dau la cap și dispar cu 3 puncte. A se vedea metoda Leicester. Una peste alta, va fi frumos și nimic nu se poate îmbunătăți. Pînă în ziua în care vom avea Europene cu 32 de echipe. În fond, e urît să discriminezi ologii și uitucii.