Lovitură de pedeapsă pe viață
Chris Robshaw poate rămîne eroul negativ al Angliei. Dar Chris Robshaw este un om care onorează rugbyul

Dacă aș fi internațional de rugby – și ziua nu e, poate, așa departe – m-aș simți în al nouălea cer și ceva: 89.267 de oameni pe Wembley! Cea mai mare audiență înregistrată vreodată la un meci de rugby. Și ce atmosferă! Toată Irlanda plus neamurile de la Londra plus o mînă tricoloră de români, plus o mireasă frumoasă pentru Florin Surugiu! Onoarea noastră a fost bine slujită. Un eseu cu Franța și unul cu Irlanda se cheamă că am găsit măcar scara pe care trebuie să urcăm. Și cu asta, gata! Cupa Mondială la rugby e o splendoare necruțătoare.
Brutalitatea morală a rugby-ului a lovit iar și a ales locul cel mai dureros. Să recapitulăm. Anglia pleacă favorită la titlu. Face un meci bun cu Fiji. Țara Galilor galopează fără probleme cu Uruguay. Fără probleme? Galezii pierd cîțiva din cei mai buni oameni și vin pe Twickenham pentru un meci fioros cu Anglia. Mai sînt două minute. Anglia e în stare de șoc. Galezii au făcut un meci peste inexplicabil și conduc cu trei puncte. Anglia are o lovitură de pedeapsă. Căpitanul Chris Robshaw trebuie să decidă: execuție spre but sau minge în tușă? Altfel spus: trei puncte care aduc egalarea sau un eseu care aduce victoria? Și mai altfel spus: a fi sau a nu mai fi în Cupa Mondială. În rugby, Căpitanul e și Jucător Judecător.
Robshaw e un om remarcabil. Crescut de o mamă cu trei copii, dominat de sentimentul răspunderii și acasă, și în teren, unde e cu mingea în brațe de la 7 ani și căpitan de la 16 ani. Robshaw trebuie să decidă. Singur pentru toți englezii din teren și din afara lui. Și Robshaw decide, așa cum a învățat la Millfield, școala care face din copii bărbați și din unii bărbați căpitani. Robshaw decide că onoarea dictează să alegi ce e mai greu și să refuzi soluția ușoară. Robshaw decide să refuze lovitura de trei puncte și să încerce eseul. Anglia pierde angajamentul și galezii cîștigă. Sîmbătă, Anglia trebuie să bată Australia. Altfel, totul s-a terminat.
Cupa Mondială e deja dominată de întrebarea lui Robshaw și de surorile ei atît de aspre: trebuia sau nu trebuia? A fost bine sau a fost rău? Ce vine mai întîi: onoarea sau simțul practic? Toată lumea care are ceva de spus în rugby s-a împărțit sau, mai degrabă, s-a rupt în două. Nimeni nu va reuși să răspundă convingător. Un singur lucru e clar: dacă Anglia pierde meciul cu Australia, un om va fi bîntuit de lovitura de pedeapsă pe care n-a acceptat-o. Chris Robshaw va fi sancționat cu o lovitură de pedeapsă pe viață.