Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Lovitură de pedeapsă pe viață

Chris Robshaw poate rămîne eroul negativ al Angliei. Dar Chris Robshaw este un om care onorează rugbyul

Permalink to Lovitură de pedeapsă pe viață
joi, 1 octombrie 2015, 9:15

Dacă aș fi internațional de rugby – și ziua nu e, poate, așa departe – m-aș simți în al nouălea cer și ceva: 89.267 de oameni pe Wembley! Cea mai mare audiență înregistrată vreodată la un meci de rugby. Și ce atmosferă! Toată Irlanda plus neamurile de la Londra plus o mînă tricoloră de români, plus o mireasă frumoasă pentru Florin Surugiu! Onoarea noastră a fost bine slujită. Un eseu cu Franța și unul cu Irlanda se cheamă că am găsit măcar scara pe care trebuie să urcăm. Și cu asta, gata! Cupa Mondială la rugby e o splendoare necruțătoare.

Brutalitatea morală a rugby-ului a lovit iar și a ales locul cel mai dureros. Să recapitulăm. Anglia pleacă favorită la titlu. Face un meci bun cu Fiji. Țara Galilor galopează fără probleme cu Uruguay. Fără probleme? Galezii pierd cîțiva din cei mai buni oameni și vin pe Twickenham pentru un meci fioros cu Anglia. Mai sînt două minute. Anglia e în stare de șoc. Galezii au făcut un meci peste inexplicabil și conduc cu trei puncte. Anglia are o lovitură de pedeapsă. Căpitanul Chris Robshaw trebuie să decidă: execuție spre but sau minge în tușă? Altfel spus: trei puncte care aduc egalarea sau un eseu care aduce victoria? Și mai altfel spus: a fi sau a nu mai fi în Cupa Mondială. În rugby, Căpitanul e și Jucător Judecător.

Robshaw e un om remarcabil. Crescut de o mamă cu trei copii, dominat de sentimentul răspunderii și acasă, și în teren, unde e cu mingea în brațe de la 7 ani și căpitan de la 16 ani. Robshaw trebuie să decidă. Singur pentru toți englezii din teren și din afara lui. Și Robshaw decide, așa cum a învățat la Millfield, școala care face din copii bărbați și din unii bărbați căpitani. Robshaw decide că onoarea dictează să alegi ce e mai greu și să refuzi soluția ușoară. Robshaw decide să refuze lovitura de trei puncte și să încerce eseul. Anglia pierde angajamentul și galezii cîștigă. Sîmbătă, Anglia trebuie să bată Australia. Altfel, totul s-a terminat.

Cupa Mondială e deja dominată de întrebarea lui Robshaw și de surorile ei atît de aspre: trebuia sau nu trebuia? A fost bine sau a fost rău? Ce vine mai întîi: onoarea sau simțul practic? Toată lumea care are ceva de spus în rugby s-a împărțit sau, mai degrabă, s-a rupt în două. Nimeni nu va reuși să răspundă convingător. Un singur lucru e clar: dacă Anglia pierde meciul cu Australia, un om va fi bîntuit de lovitura de pedeapsă pe care n-a acceptat-o. Chris Robshaw va fi sancționat cu o lovitură de pedeapsă pe viață.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Matei (6 comentarii)  •  1 octombrie 2015, 10:28

O picatura de text super interesant intr-o mare de articole irelevante despre un sport local care seamana cu fotbalul. In ultimul timp cam toate articolele scrise de dvs aduc altceva fata de obisnuitele misto-uri la adresa Ligii 1.

Este evident ca Chris, a gresit. Ei luasera punctul bonus cu Fiji, Australia nu. Deci un egal cu Australia ar fi fost suficient sa se califice. Asa, le trebuie victorie cu Australia, care, sa fim sinceri, este peste Anglia (vezi Turneul celor Patru de anul acesta in care au batut si Africa de Sud si Noua Zeelanda).
As risca un pariu: Irlanda in finala.

Radu_pnt (1 comentarii)  •  1 octombrie 2015, 11:34

HAhah..buna asta cu a fi international de rugby… Usor de zis..mai greu de imaginat si imposibil, as zice eu, de realizat de dvs… Robshaw a facut alegerea tuturor englezilor. Stadionul a explodat in traditionalul cantec al sustinatorilor „Swing Low”… In rugby nu se poate juca la alibi sau la egal.. spre deosebire de fotbal de exemplu… nici macar nu ai de ales..trebuie sa dai tot ce ai din tine, iar daca nu stii sa ataci suferi direct pe faza de aparare..la toate capitolele…fizic, viteza etc… NU exista atac pozitional, plimbarea mingii pe semicerc sau pasa la portar si temporizare ritmului / „adormirea adversarului”…Rugby e totul sau nimic!

Maxentiu (26 comentarii)  •  1 octombrie 2015, 12:15

Nu-i nevoie sa dramatizam atit. Robshaw n-a ales onoarea in dauna pragmatismului, ca doar nu si-a facut harakiri ca sa-si duca tara mai departe. Decizia lui a fost cit se poate de pragmatica: Toti comentatorii post factum pleaca de la premisa ca cele trei puncte erau asigurate daca Robshaw opta pentru lovitura de pedeapsa, or in realitate lucrurile nu stau deloc asa. Farrell transformase intr-adevar inainte 7 lovituri din 7, dar din pozitii mult mai usoare, si cu o presiune mult mai mica pe umeri. Pe de alta parte, Anglia avea superioritatea pachetului de inaintare plus disciplina si organizare bune la fazele fixe (set pieces), ceea ce il indreptatea pe capitan sa opteze pentru o margine in 22-ul advers.
Toti cei care critica decizia lui Robshaw o fac avind luxul retrospectivei (hindsight). Intimplator sau nu, toti acestia l-ar ridica in slavi pe capitanul Japoniei care a luat o decizie identica in finalul meciului cu Africa de Sud. In viziunea acestor critici, decizia lui Leitch a fost „buna” doar pentru ca echipa lui a cistigat, decizia lui Robshaw a fost „gresita” doar pentru ca echipa lui a pierdut.

TUDORICA (8 comentarii)  •  2 octombrie 2015, 11:16

Pentru frumusetea acestui campionat mondial Anglia ar trebui sa rateze calificarea si astfel rugbyul ar fi iarasi deasupra fotbalului,unde tarile organizatoare sunt favorizate sa ajunga cel putin in semifinale sau chiar in finala.Revoltator campionatul de fotbal din Coreea si Japonia,viciat pana in finala de arbitrajele partinitoare,lucru ce nu s-a intamplat in rugby,dar sa nu spun vorbe mari,sa mai asteptam.In alta ordine de idei,ce s-ar fi intamplat daca arbitrajul de la Africa de Sud -Japonia ar fi favorizat (putin si insesizabil) pe candidata la titlu Africa de Sud,am mai fi avut parte de o asemenea surpriza si nu mai putin de un frumos meci?Traiesc cu speranta ca rugbyul nu se va molipsi de la coruptul fotbal.

GOGOBERIDZE (8 comentarii)  •  4 octombrie 2015, 10:28

Rezultatul si mai ales arbitrajul de aseara a aratat ca rugby-ul nu-i tot una cu mocirla din fotbal.Interesele materiale imense si de imagine n-au putut influenta arbitrajul incat Anglia sa nu paraseasca cupa mondiala atat de devreme.De fapt pe Anglia nu a eliminat-o Australia,ci Tara Galilor(cinste lor) si astfel putem urmari un campionat mondial neviciat de promovarea cu orice pret a gazdelor in semifinale sau chiar finala.A cazut o cutuma practicata in fotbal(vezi CM din Japonia si Coreea).Omul meciului trebuie declarat arbitrul partidei Anglia -Australia! Cinste lui si arbitrului video.

Comentează