Jocuri grele

Rugby-ul e tot mai mult un spațiu comercial cu lecțiile învățate din fotbal. Dar și un sport unde este foarte multă gîndire activă

joi, 24 septembrie 2015, 10:44

Cupa Mondială la Rugby trece nebăgată în seamă acolo unde jocul e privit cu dezinteresul consumatorilor de fotbal. Snobii vor întoarce ofensa punînd fotbalul între distracțiile vulgului și agitînd buletinul de analize care confirmă sîngele albastru al rugby-ului. Într-adevăr, naționala Angliei e o selecționată de absolvenți de școli private (20-30000 de lire pe an) cu un adaos marginal de la școlile de stat. Dar rugby-ul e tot mai mult un spațiu comercial cu lecțiile învățate din fotbal. Exemplu: haka. Faimosul dans ritual neozeelandez era, odinioară, o uvertură pitorescă. Azi, haka e un spectacol black metal death cu grimase înspăimîntătoare și promisiuni de viață scurtă pentru adversar. Altfel spus, un kitsch turistic atrăgător pentru proaspete absolvente de liceu și colegii lor epuizați de lupta cu coșurile.

În rest, numai de bine. S-a mai spus: raporturile severe din teren și supunerea oarbă în fața arbitrului ar trebui cumpărate și mutate în fotbal. Unde ar urma să-l concedieze pe Diego Costa. Apoi, arbitrajul video. Primele meciuri ale Cupei Mondiale au dovedit că dreptatea poate veni de ecran și în cazul unui joc încărcat de corpuri încolăcite pe balon. Dar Cupa Mondială 2015 vorbește și despre altceva. Într-un joc extrem de ierarhizat, distanța între clasici și periferie a scăzut vertiginos. Japonia a bătut Africa de Sud. E ca și cum ați reuși să bateți un cui într-o placă de oțel. Timp de aproape 60 de minute, Argentina a făcut din Noua Zeelandă o echipă muritoare.

Însă adevărata capodoperă e evoluția. Rugby-ul a devenit un joc extrem de avansat. Nicăieri altundeva, cu posibila excepție a tenisului, nu e de găsit mai multă cunoaștere, mai multă inovație și mai multă gîndire activă. Jocul însuși e un eseu de filozofie teritorială, adîncimea spațiului și cucerirea aerului. Aici cîștigă sportul valoare și respect. Reflexia îndîrjită asupra tensiunii între limitele regulamentului și libertatea permisă de ele a lărgit terenul și a creat instrumente fine care decid un meci. În acest caz, sportul a salvat onoarea gîndirii pierdută de o lume sedusă de relaxare și satisfacție instantanee. Politica și presa au uitat demult această capacitate de gîndire matură și plutesc în minor. Asta face din rugby și alte jocuri care nu includ fotbalul procese greu de comentat. Pălăvrăgeala veselă a specialistului în fotbal e exclusă. Deși fotbalul însuși nu mai e un joc simplu și ar merita mai mult.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Florin (5 comentarii) • 24 septembrie 2015, 10:58

Nea TRUule, te admir si te respect de pe vremea lui Base 1-2, dar sa nu fim ipocriti cu fotbalul…si matale esti ditamai expertul in fotbal si te-as putea banui de palavrageala vesela.

Las-o p-aia cu gandirea la rugby, ca si eu am jucat rugby si fotbal si am facut intamplator si vreo cateva scoli de-alea de business, in orice caz iti pot garanta ca la rugby prima grija e sa nu te calce tramvaiul pe teren (in Romania respectiv sa te uiti daca e vreun loc pe teren unde poti sa cazi fara sa te julesti pana la os), fiindca sunt situatii cand trebuie sa inghiti aerul pana poti iar sa respiri normal sau sa iti iei mana de pe jos si sa vezi ce-a mai ramas de folos etc.

Si cu fair-playul sa ma scuzi, daca am 75 de kile sa zicem si vreau sa joc rugby, ce imi recomanzi sa fac? sa ma duc la psiholog sau sa rog pe cineva sa ma inchida in casa? doar la rugby si la sumo nu sunt categorii de greutate cred…dintre sporturile cu bataie vreau sa zic…

asa ca sa ne concentram pe fotbal…sau pe sah…

daniel (12 comentarii) • 24 septembrie 2015, 11:21

comentariu simandicos, dar la obiect..numai ca, trebuie sa existe si cititori care iubesc rugby-ul, un sport care de ani de zile, are ierarhii foarte clare..,,tri-nations” au in continuare prima sansa..desi..si argentina e tare de ani de zile si unele europene…sa fim multumiti cu prezenta onorabila a romaniei in clubul select!

shane (1 comentarii) • 24 septembrie 2015, 12:48

destule adevaruri aici. comentez doar pe ultimul: ma gandeam aseara, vazand meciul Romaniei acasa, pe Digi Sport, ca tare as vrea sa-l aud pe comentator la un meci in care nu sustine una dintre parti. oare ce va spune. diseara voi avea placerea de a-l asculta comentand Noua Zeelanda cu Namibia, abia astept 🙂

Vladut (1 comentarii) • 24 septembrie 2015, 13:20

Cel mai frumos si complex joc de echipa inventat de omenire! Pacat ca si aici comercialul si „globalizarea”nationalelor (Japonia) diminueaza din farmecul acestui sport.

l (1 comentarii) • 24 septembrie 2015, 14:33

Respect pentru rugbysti!

catio (6 comentarii) • 24 septembrie 2015, 15:02

De acord cu tot ce spuneti in articol, mai putin un aspect: haka. Daca privesti fetele jucatorilor cand il executa, daca descifrezi modul in care se mobilizeaza executand acest ritual, daca te gandeti la traditia care vine de demult si sta in spatele dansului, daca te gandesti ca in spatele acestor strambaturi este o veche datina din care isi trageau vigoarea in lupta vechii maori, daca te gandesti la toate astea, iti dai seama ca haka, indiferent cui ii e adresat si ce mici modificari sufera in timp, nu poate fi un kitsch. Nu cred ca publicul vine la meciuruile de rugby ale neo-zeelandezilor pentru haka in mod deosebit. Haka e darul vechilor maori pentru maestrii balonului oval de azi, iar lumea vine sa-i vada pe acestia si sa se bucure pentru ceea ce ne ofera cu atata darnicie. Bine ar fi fost sa avem si noi, romanii, un haka al nostru.

Cristian A. (2 comentarii) • 24 septembrie 2015, 16:10

Să vorbești despre fotbal în România e ca și cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului. Și nici consumatorii autohtoni nu se mai înghesuie ca pe vremuri, s-au cam lămurit și ei cum stă treaba. Despre rugby și metaforele pe care le inspiră autorului, numai de bine 🙂

GOGOBERIDZE (8 comentarii) • 28 septembrie 2015, 18:25

@catio,de acord cu ce ziceti,dar avem si noi un fel de haka,calusul si chiar batuta pe loc.Vor trage absoventele de liceu cu coada ochiului la acst balet dacic?