Mai mulţi Tecăi!

Campionul de la Wimbledon e, pur și simplu, un om normal. Nu un om banal, ci un om normal

De cele mai multe ori, indiscrețiile n-au ce căuta într-o discuție despre sport. De cele mai multe ori, indiscrețiile iau locul discuțiilor despre sport. Asta ridică tirajele, audiențele și accesările, dar coboară nivelul. Contează? Da, dacă nu pentru decența la care noi, cronicarii, am renunțat demult, măcar pentru marfa cu care lucrăm: sportivii.

În marea lor majoritate, oamenii pe care îi lăudăm sau criticăm pierd mult din demnitate de îndată ce intră în cazanul cu indiscreții. Unii se complac, dar asta nu schimbă cu nimic situația. Vreau să spun că sportivii nu mai sînt stăpînii propriei persoane, ba mai mult, învață din primul juniorat să nu aibă așa ceva. Și cu asta am ajuns la Horia Tecău. Nu Tecău cîștigătorul de dublu la Wimbledon, ci Tecău cu care am luat masa într-o seară, mult înainte de Wimbledon și puțin înainte de Melbourne. Așa au făcut întîmplarea și un prieten comun. Evident, am vorbit de tenis. Și despre altceva, dar, din discreție în plină indiscreție, nu o să spun despre ce. Important e că n-am fost surprins, cucerit sau zguduit. Nu. Am fost absolut relaxat de bunul simț și de maturitatea omului din fața mea.

Obișnuit cu vedete care caută să-și etaleze aura de la bun început, am așteptat să văd unde apare prima unforced error. Primul vedetism și prima aroganță. Am înțeles destul de repede că eroarea apăruse și îmi aparținea. Tecău e, pur și simplu, un om normal. Nu un om banal, ci un om normal. Asfixiați de tabloide, am uitat ce mare lucru e un om normal. Un om care conversează pentru că are ceva de spus și o spune fără să se pună în față. Nu știu dacă din tenisul de dublu sau de altundeva, dar Tecău a învățat că o conversație e un joc în doi și, lucru de neconceput în restaurantele, studiourile tv și instituțiile noastre de stat, își lasă partenerul să vorbească. Am regretat că lumea dezbaterilor publice nu e plină de Tecăi și, la sfîrșit, i-am urat succes mai departe. Nu pentru că eram convins de triumfuri iminente, ci pentru că îmi doream să văd, în sfîrșit, un om de calitate înconjurat de succes. Pe urmă, Horia Tecău a cîștigat Wimbledonul. Nu am nici un amestec. Vina e numai și numai a lui. În cea mai deplină calitate de om normal.