Democrația democratică

Nici o idee bună nu rămîne fată-n casă. Fotbalul nu face excepție de la această regulă

Criza din Grecia, pe numele ei adevărat potlo(mă)găria meșterită de greci împotriva lor înșiși, nu lucrează chiar fără folos pentru fotbal. Totul pornește de la necugetarea cu care grecii mitraliază pe toți pereții o lozincă din care li se pare lor că ies înnobilați.

Lozinca zice așa: noi sîntem leagănul democrației și nu putem fi umiliți.

Unde „noi” presupune că pleava politică de azi e urmașul direct al unui grup de eleni decedați acum 2500 de ani. Legătura care duce de la greci la eleni e asemănătoare cu acea legătură care ar duce de la italieni la romani și ar face din Italia spaima lumii între Londra și Eufrat.

Fotbalul se alege din comicăria de mai sus cu falimentul unei inepții foarte răspîndite despre existența dreptului divin. Exemplu: Anglia e inventatoarea fotbalului și de aici decurge măreția sau, mă rog, posibila măreție de azi.

Presa și tribuna engleză trăiesc de aproape 100 de ani cu această iluzie și nu sînt dispuse să renunțe la ea. De ce? Pentru că onoarea de născător e cea mai bună prelată apărătoare de realitate. Celălalt exemplu major e încă mai dureros.

Cine ar fi crezut acum 10-15 ani că augusta, exotica, miraculoasa Brazilie va trăi cu un picior în plutonul doi? Nu, nimeni nu se îndoiește: Brazilia a inventat fotbalul magnific. Multă vreme, ideea după care pînă și Brazilia ar putea confirma ideea că fondatorii pot deveni amintiri a fost interzisă.

Dar Brazilia n-a scăpat. Azi, după măcelul german de la Cupa Mondială și după minimăcelul paraguayan de la Copa America, Brazilia a semnat de propria retrogradare.

Nu e vorba aici de căderile și răsăriturile accidentale ale țărilor mici. Polonia, Ungaria, Bulgaria, România au urcat și au coborît fără să schimbe prin asta istoria fotbalului. Înțelesul giganților fondatori care ajung pietoni e mult mai adînc.

El ne spune că, odată născută, o idee sau o calitate refuză să rămînă fată în casă și pleacă de capul ei în lume. Indiferent dacă vorbim de democrație sau de măiestria în jocul de fotbal, monopolismul e exclus. Ideile mari sînt disponibile de cum se nasc.

Ce nu înțeleg grecii care se cred nepoții buni ai democrației e că democrația însăși e democratică. În termeni mai accesibili nouă, avem la dispoziție povestea handbalului pe care aproape l-am reînființat, în vremurile în care un meci cu Franța era rezolvat de rezerve.