Radio Kaka

Văzîndu-l pe starul lui Milan, vîrstnicii se simt imediat mai tineri. Respiră din toate mişcările o adolesenţă graţioasă. Are o faţă de copil care nu se poate hotărî să treacă spre vîrsta de deasupra.E fragil şi se fereşte, din tot […]

Văzîndu-l pe starul lui Milan, vîrstnicii se simt imediat mai tineri. Respiră din toate mişcările o adolesenţă graţioasă. Are o faţă de copil care nu se poate hotărî să treacă spre vîrsta de deasupra.E fragil şi se fereşte, din tot corpul şi cu toată inteligenţa, aproape cu repulsie, de fotbalul greu, de contact, al maturilor. Kaka e un puşti agreabil, întotdeauna cu o generaţie mai tînăr decît toată lumea de pe teren (aşa cum Gattuso sfîrşeşte, invariabil, prin a fi baciul şi veteranul întrunirii). Cu toate astea, Kaka nu e un fotbalist pentru tineri. Kaka nu poate fi înţeles de tineri. Pur şi simplu.

Mă agăţ de acest paradox, cu tot egoismul disperat al unui bătrîn. Sau – vă rog! – al unui om care nu mai e sută la sută tînăr. Numai atunci poate fi înţeles, respirat şi iubit Kaka. Numai atunci cînd ţi-e dor de tinereţe. Numai atunci cînd o regăseşti, narcotizat, în uşurinţa nelimitată de a trăi în mişcarea şi în nepăsarea la reguli defensive a lui Kaka. În cele două goluri de-a dreptul erotice de pe Old Trafford.

La primul: o zvîcnire imposibilă ,în clipa şutului, deja blocat. Fiind vorba de tinereţea pură, vîrsta la care nimic nu poate fi interzis, şutul deja blocat nu putea fi blocat. Uite aşa! Mai exact: aşa cum hotărăsc tinerii că pot pleaca să moară în războaie sau din dragoste. Şi le iese. La al dolilea: furt, furtul cel mai pur. Kaka, trei fundaşi şi un portar. Problema? Nici una. Kaka clipeşte vesel şi trece la treabă. Un dribling, un cap scurt care scoate mingea din picorul unui fundaş, o evitare care ciocneşte doi fundaşi. La sfîrşit: un şut galeş, ca un zîmbet de nerefuzat. Asta nu se poate decît cînd eşti tînăr şi sari de pe un nor pe altul sau treci nevăzut, pe sub mîna paznicului de livadă.

Kaka lucrează ca un fulger care trimite în miezul inexprimabil al tinereţii. Pentru cei de-o vîrstă cu el, totul e în graficul obişnuit de miracole. Pe noi, cei ce ştim, prin lipsă, ce e, cu adevărat, magic şi irecuperabil, Kaka ne trimite înapoi, către o vîrstă în faţa căreia nu mai avem dreptul să ne înfăţişăm. E superb şi insuportabil.

Îl prefer pe Kaka la radio.