De asta ne conduc alții
Barcelona şi Bayern au dus fotbalul la nivelul unei activităţi în care banii au un rol important, dar nu decisiv

Unii au tehnologie digitală de anticipație. Asta îi face preaputernici și tot asta îi lasă pe ceilalți în urmă. În fotbal, unii sînt Barcelona și Bayern. Iar ceilalți nu sînt deloc. Ar fi păcat să ratăm discuția pe care au lăsat-o în urmă sferturile Ligii Campionilor. Ar fi la fel de păcătos să purtăm discuția în termeni de palmares. Adevărata discuție pornește de altundeva, dindărătul sau de deasupra trofeelor. Barcelona și Bayern au transformat Liga Campionilor într-un trofeu confuz în care finala se joacă în semifinale. Barcelona și Bayern au supremația totală. Asta în condițiile în care banii nu mai dictează diferența. Bani sînt grămadă și la Manchester și la Paris, și la Milano și la Amsterdam sau Doneţk. Și jucători ar fi pe toată harta. Și atunci?
De unde diferența care dă supremația? Ei bine, de la cap. Lumea se face dintotdeauna cu capul, dar această constatare a fost mult timp umbrită de iluzii. Acum, cu Barca și Bayern la vedere și la mare distanță, lucrul e evident. Valoarea pură decide, iar valoarea pură e rezultatul minții care gîndește sistematic și etic. Pînă la urmă, Barca și Bayern sînt o construcție minuțioasă în jurul unei idei. Ceva între o limuzină germană și un bol de orez japonez. Seriozitatea și credința sînt atît de importante în această operație încît e cazul să renunțăm la ideea vizionarului romantic. Guardiola și Enrique, la fel Heynckes, nu sînt niște genii zguduite de revelație. Sînt niște manageri cu viziune generală și ochi pentru detalii microscopice. Adică oameni care muncesc și șlefuiesc azi ce au șlefuit și ieri.
Dacă are vreun înțeles, demonstrația etalată de Bayern și Barca e o lecție despre valoare. Nimic altceva nu contează. Putem fi o echipă sau o țară simpatică, plină de umor și talent. E plăcut, dar insuficient. Putem dribla, dar luăm goluri ușor și pierdem meciuri sau epoci despre care am crezut că ni se cuveneau. Saltul în stratosferă pleacă din profesionism absolut și din cultul pentru valori. Iar asta presupune un cap care gîndește fotbal sau inginerie sau softuri. În fond, nu e nici o diferență. De asta ne conduc alții. Cei care știu și cred în ce știu.