Pax americana
În State, tribalizarea încă n-a reuşit să cuprindă grupurile de suporteri. Seara tîrziu, la ora la care întunericul protejează marile acte de vandalism urban, cîteva mii de oameni au apărut brusc, livraţi discret de porţile mari ale sălii Madison Square […]
În State, tribalizarea încă n-a reuşit să cuprindă grupurile de suporteri. Seara tîrziu, la ora la care întunericul protejează marile acte de vandalism urban, cîteva mii de oameni au apărut brusc, livraţi discret de porţile mari ale sălii Madison Square Garden. Cu un instinct bine educat în Europa, am avut o clipă presentimentul încăierării ce se naşte. M-a trezit liniştea. M-au răzgîndit cîteva cascade binevoitoare de rîs. Marele meci new-yorkez de baschet luase sfîrşit şi lumea se pregătea de nimic deosebit. Nici un fitil, nici o poliţă, nici o pricină nu însoţeau iritant această mulţime neobişnuit de echilibrată, aproape flască şi indiferentă. În cîteva minute Pennsylvania Square, locul de deversare al mulţimii, s-a golit ca un pahar bine spălat. În urmă a rămas un anume ecou de civilitate compus din discuţii calme şi din diferenţa socială marcată, între un consum „casual” Ralph Lauren şi o uniformă New York Knicks, adusă cu metroul taman din Bronx.
Sportul american e o petrecere plată de familie sau grup adolescent de o veselie uniformă. Rar, foarte rar, un meci de baschet se califică la nivelul de ostilitate violentă pe care îl presupune un meci de fotbal european. Hocheiul pare o excepţie, dar legendarele trînte pe gheaţă prelungesc mai degrabă forţa de contact a jocului. Tribuna nu ia parte. Nevrozele fotbalului european, cu alibiurile lor istorice arborescente, nu fac sens în sportul american, care cultivă conştiinţa de trib numai în base-ball. O face însă decorativ, ca într-o fotografie îngălbenită şi inofensivă. Diferenţa vine dintr-o situare complet diferită faţă de jocuri. Europa a dezvoltat un simţ monstruos şi incontrolabil pentru ritualurile pe care nu le mai poate practica decît în sport. O armătură teatrală de frustrări sociale, politice şi religioase cuprinde şi fereacă sportul european. Americanii au rămas la dimensiunea de bază care face din toate jocurile un soi de probe atletice neutre. Probabil e o variantă mai săracă. E şi preţul păcii.