Și cu asta: hasta la vista, Nadal!

Grația Dominikăi Cibulkova în fața înfrîngerii este drumul înainte, lașitatea lui Rafa, drumul înapoi

Cine merită cu adevărat finala de-jucată de Rafael Nadal la Melbourne? Publicul din tribune, video publicul global, adversarul de dincolo de fileu, istoria tenisului sau copiii […]

Grația Dominikăi Cibulkova în fața înfrîngerii este drumul înainte, lașitatea lui Rafa, drumul înapoi

Cine merită cu adevărat finala de-jucată de Rafael Nadal la Melbourne? Publicul din tribune, video publicul global, adversarul de dincolo de fileu, istoria tenisului sau copiii care încep tenisul azi? Nimeni. Absolut nimeni. Nu sîntem datori cu nimic omului care a întinat nobilele idealuri ale tenisului. Rafael Nadal va mai cîștiga turnee și turnee de Grand Slam, dar nu își va recîștiga vreodată buna reputație. Lecția Nadal a vorbit tare și clar despre lipsa de curaj în fața eșecului și despre inventivitatea insalubră a egomanului dopat de ambiție. Wawrinka a jucat tenis și din acest motiv cîștigătorul, tocmai cîștigătorul, nu are ce căuta într- o discuție psihiatrică total străină de tenis. Și cu asta: hasta la vista, Nadal!

Ce rămîne din tenisul mare și din sportul și mai mare e domnișoara Cibulkova Dominika. Cîtă grație în fața înfrîngerii! Cine merită cu adevărat finala pierdută de Cibulkova la Melbourne? Publicul din tribune, video publicul global, adversarul de dincolo de fileu sau copiii care încep tenisul azi? Toți. Absolut toți. Cibulkova a spulberat-o pe Simona Halep. Nici o problemă! Cibulkova a fost spulberată de Na Li în finală. Nici o problemă! Viața se poate poticni în cutare victorie sau înfrîngere. Da, e adevărat. Cine nu vrea să cîștige tot și definitiv?

Tocmai aici, în această întrebare aparent umană e problema. Ambiția totală de tip Nadal își dezonorează purtătorul, din care face pînă la urmă un simplu viclean și nesărat titular de nevroze. Cibulkova, o domnișoară mult mai puțin laureată, a cîștigat celălalt meci. Singurul meci care contează. Meciul cu tine însuți. Meciul care te poate face un campion fără urmași sau un loser cu mulți copii sănătoși la cap și buni de tenis sau de alt sport. Aici e valoarea sportului pe care sportul însuși o ignoră. De pildă, fotbalul așa-zis avansat al obscurei partide Manchester United – Sunderland, cu tot cu cetățenii ei incapabili să pună un stop fără vînt favorabil.

Atîția oameni bine plătiți incapabili de un stop sau de o pasă decentă, plus noi care îi mai și divinizăm pentru asta și pentru că sînt televizați! NU. Sportul nu-și poate avea singur de grijă în lipsa celor ce știu să piardă cu grație. Cibulkova, cu surîsul ei larg după o finală pierdută, e drumul înainte. Cu obsesia Premier League și cifra ei de afaceri, cu Nadal și lipsa lui de curaj în fața eșecului, mergem înapoi: spre un regim carnivor și redus.