Marele derby: fotbal vs medicină

Tînăr şi iresponsabil, Villas-Boas pune scorul mai presus de sănătatea jucătorilor săi

Adevărat, Hugo Lloris a acceptat, imediat, punctul de vedere al medicului care l-a informat că e francez, de meserie portar la Tottenham, şi că participă, în această calitate, […]

Tînăr şi iresponsabil, Villas-Boas pune scorul mai presus de sănătatea jucătorilor săi

Adevărat, Hugo Lloris a acceptat, imediat, punctul de vedere al medicului care l-a informat că e francez, de meserie portar la Tottenham, şi că participă, în această calitate, la un meci de fotbal cu Everton. Însă acelaşi Lloris n-a mai acceptat relatarea medicului care i-a comunicat că tocmai s-a ciocnit cu capul de picioarele unui adversar în plin fuleu şi că a leşinat pe teren. Asta, Lloris nu ştie să se fi întîmplat. Medicul a făcut semnul de schimbare. Pe tuşă, Friedel, rezerva lui Lloris, a apărut jovial şi gata echipat. Andres Villas-Boas, antrenorul de 36 ani al lui Tottenham, a văzut semnele medicului, dar a decis că gradul bate diploma de medic şi l-a lăsat pe Lloris în teren. Apropos, Lloris a făcut un meci excelent şi a scos cîteva mingi de gol. În acelaşi timp, se poate spune că Lloris a mai reuşit două lucruri deosebite: n-a murit pe teren şi a făcut din Villas-Boas un excelent medic-diagnostician fără studii. La sfîrşitul meciului, Villas-Boas a discutat zîmbitor cu Lloris, după care a declarat cu mîndrie, într-un interviu tv, că a înţeles imediat: Lloris nu trebuia schimbat.

Adevărul e că, la Tottenham- Everton, fotbalul a bătut orice radiografie, dar a pierdut în faţa tîmpeniei. Villas-Boas continuă să declare că nu vede unde a greşit. Era, desigur, nevoie ca Lloris să rămînă strîmb sau ţeapăn pentru ca decizia lui Villas-Boas să se vădească greşită. În rugby, un joc pe lîngă care fotbalul e o întrecere filatelică, o comoţie sau un leşin sînt adjudecate, fără comentarii, de medic. Namila cade mugind pe gazon şi medicul decide dacă jucătorul poate continua sau dacă leşul trebuie scos din teren. În fotbal, din motive care au de-a face cu narcisismul vedetelor – antrenor sau jucător, medicul e o prezenţă tolerată şi limitată. În fotbal, băieţii cu gel în păr şi meşterii care stau în trening pe margine ştiu mai bine. Lloris a făcut o comoţie, dar vorbeşte, în continuare englezeşte, indiferent de subiect? E bun de joc! Dacă se întîmplă să crape pe gazon, în vestiar sau acasă, toată lumea se va emoţiona şi îşi va aminti ce băiat bun era. Şi în orice caz: cît timp nu se vede sînge şi nici un os nu e rupt în mod vizibil, meciul merge mai departe. Villas-Boas e doar un tînăr iresponsabil. Regula trebuie schimbată. Fotbalul a cucerit media, a înlocuit viaţa privată, a golit bisericile şi a înlocuit războaiele. Dar nu trebuie să bată medicina.