Norocul maratonistului
Corectitudinea politică e pe cale să anihileze măreţia simplă a sportului.
Indiscutabil, un joc gigantic. Djokovici şi Nadal au dat 6 ore de tenis extrem şi şi-au scurtat viaţa cu acelaşi număr de ore. Record? Statistic, da. Însă finala australiană […]
Corectitudinea politică e pe cale să anihileze măreţia simplă a sportului.
Indiscutabil, un joc gigantic. Djokovici şi Nadal au dat 6 ore de tenis extrem şi şi-au scurtat viaţa cu acelaşi număr de ore. Record? Statistic, da. Însă finala australiană a desfiinţat orice raportare la cifre. Învingătorul a fost stabilit aproape biologic. Marele succes al acestei finale care nu poate fi lăudată, ci doar cercetată ca fenomen suprauman e pînă la urmă reabilitarea credibilă a sportului. Cu Djokovici şi Nadal în epoca tabloidă a vedetelor de o seară şi de un gol, sportul a redevenit o ocupaţie serioasă, un fel de a trăi greu şi de a suferi în singurătate. O finală care se termină cu Djokovici sîngerînd prin pantofi şi cu Nadal destructurat nervos şterge orice referinţă la sport ca distracţie. Dar asta e deja prea mult pentru lumea care a decis că sportul e un ambalaj, cu tot cu eroi, sudoare şi sînge.
În modul cel mai uman cu putinţă, la capăt de patimi, cîştigătorul nu mai poate face decît un lucru: să ridice trofeul. Finaliştii de la Melbourne au avut parte de altceva. Au trebuit să asculte trei discursuri stupide, cu sponsorul de la Kia expunîndu-şi pe larg filozofia comercială. În tot acest timp, exponatele Kia Nadal şi Djokovici au trecut prin al doilea calvar: au stat în picioare, loviţi de crampe, s-au masat cum şi cît au putut, au încercat să pretindă că ascultă, apoi au primit în sfîrşit scaune şi la sfîrşit au fost nevoiţi să ţină speech-uri cu menţionarea obligatorie a sponsorului. Rezultatul final: o tonă de clişee şi platitudini aruncată peste un meci istoric.
Închipuiţi-vă scena: acum 2500 de ani, soldatul de la Marathon aleargă, ajunge şi strigă „Am învins!”, se opreşte o clipă, îşi aduce aminte de obligaţii, adaugă „Cu ajutorul firmei Zeus & Sons” şi abia apoi cade, cu sentimentul datoriei comerciale împlinite.
Într-atît de infecţios e noul cult al declaraţiilor ortodoxe, încît Djokovici a recitat cuminte, după 6 ore de chin, poezia despre turneul pe care l-a cîştigat ca turneu multicultural şi tolerant. Această precizare de un absurd desăvîrşit lămurindu-ne salutar că Open-ul australian s-a deschis, în sfîrşit, pentru toate rasele, religiile şi tradiţiile. Cei ce au trăit cu impresia că au asistat la un turneu de tenis şi că au văzut în finală un spectacol sportiv fabulos s-au înşelat. Djokovici şi Nadal au fost la un pas de autoanihilare doar pentru a vă ajuta să alegeţi maşina Kia şi să fiţi mai corect politic. Ceea ce face din defunctul mesager de la Marathon un norocos care a ştiut să moară la timp.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele