Omul de după cal

O poveste cum nu a mai fost. O prietenie care a durat o viaţă şi dincolo de ea Ginger McCain şi Red Rum au fost fraţi vreme de 23 de ani. Mai precis, din 1972, cînd McCain l-a cumpărat pe […]

O poveste cum nu a mai fost. O prietenie care a durat o viaţă şi dincolo de ea
Ginger McCain şi Red Rum au fost fraţi vreme de 23 de ani. Mai precis, din 1972, cînd McCain l-a cumpărat pe Red Rum pe 6.000 de lire. Mult prea mult pentru un cal bolnav şi leneş. Consultanţii veterinari s-au opus. McCain a luat calul, l-a dus el ştie unde şi i-a dat jăratic. După un an, Red Rum a cîştigat Grand National, cursa curselor, echivalentul cabalin al încrucişării între Oscar şi Nobel. Următoarele două victorii la Grand National au transformat calul în instituţie şi instituţia în punct fix de patrimoniu. Red Rum a fost dus la conferinţe publice, a fost prezent la inaugurarea propriei statui, a jucat în reclame tv, a apărut periodic pe prima pagină a marilor ziare, a dat nume de produse şi l-a condamnat pe McCain la reputaţia de antrenor cu un un singur regat cucerit de un singur cal. McCain a sfidat şi a revenit în 2003 cu un alt cal cîştigător de Grand National. N-a mai contat. Nimeni n-a încercat măcar să îşi imagineze că Red Rum are un înlocuitor. Pactul cal-public fusese încheiat.

Celălalt pact, cal-om frate de cal, a rămas necunoscut. Ştim acum că McCain şi Red Rum s-au iubit şi au rămas împreună pînă în 1995. Într-o dimineaţă de octombrie, Red Rum nu s-a mai putut scula pe picioare. McCain a trebuit să accepte. Veterinarii, vechii lui inamici, au făcut ultima injecţie. McCain şi Red Rum s-au despărţit. Deşi McCain avea planurile lui. Acum cîteva luni, cu puţin trimp înainte să se prăpădească, McCain le-a făcut cunoscute. Ar fi vrut să fie îngropat lîngă Red Rum, pe linia de sosire de la Aintree, unde se aleargă Grand National. Nu s-a putut.

Ginger McCain a murit la 80 de ani, cu reputaţia celui mai mare antrenor al hipismului postbelic. Dar experienţa lui McCain era deja fixată în 1940. Atunci, puştiul de 10 ani a primit onoarea de a se ocupa de vehiculul cu care bunicul făcea drumul între măcelării şi piaţa de carne. Vehiculul era o căruţă cu cal, iar calul a acceptat prietenia puştiului. Viaţa de puşti a trecut mai departe prin anii de armată, şoferia de taxi şi munca în fabrică. Puştiul nu s-a schimbat fundamental şi a aşteptat răbdător calul providenţial. În 1972, după ce şi-a luat diploma de antrenor, s-a oprit la un tîrg din Irlanda şi l-a văzut. Era Red Rum. Era de ajuns. Asta i-a ţinut împreună şi tot asta îi va aduce iar împreună. Căci, între timp, şi McCain a trecut linia de sosire la Aintree, unde aşteaptă Red Rum.