Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

River în abis

În spaniolă, Grecia se traduce River Plate. La bază stă apropierea prin faliment Sigur, multă lume continuă să creadă că totuşi, cumva, Grecia n-o să cadă. Ditamai ţara şi ditamai istoria sînt prea mari ca să cadă. Nu mai e […]

joi, 30 iunie 2011, 2:07

În spaniolă, Grecia se traduce River Plate. La bază stă apropierea prin faliment

Sigur, multă lume continuă să creadă că totuşi, cumva, Grecia n-o să cadă. Ditamai ţara şi ditamai istoria sînt prea mari ca să cadă. Nu mai e mult, poate cîteva luni, poate un an, şi o să înţelegem că Grecia e prea mare ca să nu cadă. Pînă atunci, River Plate a făcut o mică demonstraţie de faliment imposibil transformat în catastrofă reală. După 110 ani de istorie fără pată, 33 de titluri, plus legenda, River Plate a retrogradat. Pe tot parcursul sezonului, drama a fost precedată de refrenul: totuşi, River Plate nu poate retrograda! Ba a putut, dar numai după ce a făcut tot ce trebuia pentru a-şi veni de hac. În termeni sportivi, asta înseamnă Daniel Pasarella, un fost mare jucător fără viziune de conducător de club, şi J.J.Lopez, un fost mare jucător fără viziune de antrenor de club fără conducător de club.

Împreună, Pasarella şi Lopez au înlesnit o catastrofă deja activă.
Imediat după barajul care a împins River Plate în abis, a început haosul. Adevărat, trupele din tribune au invadat terenul în ambele manşe ale barajului, dar dezlănţuirea ca la carte a avut loc după. Pe ecrane s-a văzut o mulţime uriaşă de oameni plîngînd, urlînd, spărgînd şi absorbind la figură tunuri cu apă. Ce nu s-a văzut prea bine e rolul galeriei militante, aşa numita barra brava. De-a lungul anilor, barra brava a devenit asociat şi apoi diriguitor al clubului. Mai întîi, patronii şi directorii au făcut politică, închiriind discret manifestaţii favorabile. Apoi, barra brava a cerut cote de bilete şi a dezvoltat propria reţea de speculă. În sfîrşit, barra brava a cerut o cotă parte din sumele de transfer ale jucătorilor lui River. Fireşte, tot barra brava a făcut pasul următor şi şi-a asigurat dreptul de veto asupra jucătorilor cumpăraţi de River.

Problema care a împins River în abis vine din interior. În termeni academici, se cheamă corupţie instituţională. În termeni mai clari, se cheamă degradare sau declasare umană. Cînd liderii sînt oameni dubioşi sau slabi, clubul e luat prizonier de reţele de oameni dubioşi sau slabi. Asta se poate întîmpla cu un club. În România, asta s-a întîmplat cu fotbalul de club. Cluburi gigant ca Manchester, Tottenham şi Juventus au trecut prin retrogradări umilitoare şi s-au întors pentru că au putut şi pentru că aveau unde să se întoarcă. River are şanse 50/50. Noi am rezolvat demult problema. Nu mai avem unde cădea şi nici unde ne întoarce.

Comentarii (19)Adaugă comentariu

Comentează