Covidiada de la Tokyo
De ne-ar păsa mai puțin de ce s-a stabilit că e înălțător, am recunoaște că Olimpiadele sunt fake.
O făcătură festivă. Un show comercial care își ruinează gazdele și îngrașă CIO. De fapt, cea mai mare parte a lumii e, demult, indiferentă. Sporturi uitate sau invizibile apar scurt pe scenă și produc eroi de o zi. Țările mici își îngăduie să se simtă mari. Sau vreți să spuneți că urmăriți pasionați ce se mai întâmplă în pentatlon, canotaj și haltere?
Noutăți penibile șterg bruma de autentic rămasă nouă de la elini. Din 2024, odată cu –espérons! – fosta ediție a J.O. de la Paris, ar urma să aplaudăm campioni la breakdance. Sporturile cu adevărat venerate nu servesc interesul olimpic. Fotbalul și tenisul aduc titluri olimpice doar spre a consola nemedaliații sau a da un fior în plus campionilor care au câștigat deja tot. Și atunci? La ce bun? Mai ales că avem continentale, mondiale și, peste toate, YouTube.
Răspunsul, ca în atâtea alte ocazii în care suntem siliți să consimțim, e că așa s-a hotărât. Cine nu e de acord e retrograd și n-are decât să dea o tablă cu televizorul închis. Dar dacă, de pildă, ți se pare că Tokyo e cel mai bun prilej de despărțire? Pe 23 iulie ar urma să înceapă ceva ce s-ar putea numi, poate, imitația simulacrului Olimpic. Un document de 30 de pagini intitulat, cu o inspirație culeasă de la creșă, Playbook, explică în detaliu: 15.000 de sportivi și para-sportivi, câteva mii de funcționari și alte mii de ziariști vor sosi spre a evita orice contact.
Toți trebuie să producă un test negativ. Toți urmează să repete testul la fiecare 4 zile. Atingerile, îmbrățișările, uralele, frenezia sunt strict interzise. Aplauzele sunt admise, dar numai de la emițători aflați la minimum 2 metri distanță. Cei ce nu respectă pravila din Playbook pierd „statutul olimpic” și pleacă acasă. Implicația e clară: Covidiada de la Tokyo va avea o singură probă: izolarea.