Știința retrogradării
Până la apocalipsa climatică și retragerea virușilor în laboratoarele natale chineze, ne paște altă minune: Arsenal retrogradată!
Locul 15, la doar 4 puncte de poziția care trimite în B, e atâ de real încât conducerea clubului a trecut la literatura de specialitate. Arsenal a elaborat planuri de urgență, în caz de retrogradare. Salariile vor fi tăiate cu 25%.
Aubameyang și Özil joacă, respectiv nu joacă, pe un salariu de 350.000 lire pe săptămână. Nimeni nu crede însă că vreunul din ei își va urma clubul în B. Și nici Mikel Arteta nu va fi, probabil, mult timp de văzut și, mai ales, de ascultat. Gândirea lui Arteta a părăsit antrenorul și s-a instalat într-o minte de expert Covid. Adică lucrează cu procente și pentru procente. Conform autorului citat: Arsenal a pierdut cu Everton deși avea 67% șanse victorie. Și cu Burnley, deși avea 97%. Și cu Spurs, deși avea 93%.
Conferința de presă la care Arteta a desfășurat aceste dezvăluiri cutremurătoare e studiată de psihiatrii alarmați, de fani în căutare de antrenor nou și de un public demult doritor de umor dur. Arteta a mai explicat că procentele care explică locul 15 sunt o situație pozitivă: dacă stai în zona de 60-70% șanse de câștig, e imposibil să nu te redresezi. Modelul Covid & statisticile asociate a preluat direcția ideologică la Arsenal. Realitatea spune că Arsenal a pierdut 8 meciuri, deși procentele indicau victorie. Tot așa, și retrogradarea poate veni pe bază de procente înfloritoare.
Ar fi și timpul: ultima oară când Arsenal a retrogradat, era 1913, echipa se numea Woolich Arsenal și locuia în sudul, nu în nordul Londrei. Spectrul celei de-a doua retrogradări a cerut cel puțin 10 ani de vraiște, iluzii autoîntreținute și bani aruncați peste bord. Dar, peste toate, un lucru e clar: fără știință, nu poți retrograda liniștit.