Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Iubește-ți egalul, urăște egalurile!

Arsenal își caută, în continuare, identitatea. Pepe nu e de acord și arată cum poți lovi clubul care a plătit 70 de milioane de lire pentru tine. Un roșu stupid nu e la îndemâna oricui. Tottenham e gata pentru orice […]

...

Fotbalul pierde, mașina câștigă

Eroarea umană a fost, într-adevăr, eliminată doar spre a fi înlocuită de decretul matematic absolut. În fotbal, pedeapsa capitală se numește penalty. Imaginați-vă un sistem în care pedeapsa capitală se aplică reflex, fără nuanțe și circumstanțe!

Am trecut, astfel, de […]

...

Uităm

Nobby Stiles a crescut într-o casă cu wc-ul în curte, a îndoit echipe mari și s-a dus la venerata lui biserică catolică până și în dimineața zilei de 30 iulie 1966. Seara, Anglia era campioană mondială. Nobby țopăia pe Wembley […]

...

Livarpool

Justiția video măsoară centimetrii penali ai cotului sau călcâiului care formează un offside și invalidează un gol, dar suferă de o imprecizie gravă în rest. Suma preciziilor și orbirilor prezidate de VAR a devenit noul stăpân al jocului, al titlurilor […]

...

Înregistrări de arhivă

Noțiunile de henț, ofsaid, corner și aruncare de la margine vor fi rescrise în folosul celor ce atacă. Doi oameni se ocupă aplicat, dacă nu maniacal, de noul portret al jocului de fotbal. Mai întâi, David Elleray.

Până în 2003 […]

...

Uităm

Nobby Stiles a crescut într-o casă cu wc-ul în curte, a îndoit echipe mari și s-a dus la venerata lui biserică catolică până și în dimineața zilei de 30 iulie 1966. Seara, Anglia era campioană mondială. Nobby țopăia pe Wembley […]

Permalink to Uităm
joi, 5 noiembrie 2020, 8:57

Nobby Stiles a crescut într-o casă cu wc-ul în curte, a îndoit echipe mari și s-a dus la venerata lui biserică catolică până și în dimineața zilei de 30 iulie 1966. Seara, Anglia era campioană mondială. Nobby țopăia pe Wembley cu trofeul într-o mână și proteza dentară în cealaltă. Stiles s-a născut în timpul unui bombardament german în ’42, a fost primul libero avansat al lumii, n-a avut bani și a murit sărac, la 78 de ani. Man U a simulat o licitație, i-a cumpărat trofeele și i-a pus în cont două sute de mii. Bani de azil și medicamente.

Nobby a vrut un singur lucru: să muncească la câmp. Fotbalul i s-a părut potrivit pentru că se joacă pe iarbă și e practicat și de Man U. A venit din clasa muncitoare pentru £20 pe săptămînă, dar n-a cerut în plus. În timpul Mondialelor a vorbit cu Dumnezeu și cu ambasadorul lui pe gazon, Alf Ramsey. Miop, scund, știrb și luat în râs, Nobby a dominat centrul și a suprimat orice atac sau talent periculos pentru „my mates” – colegii de echipă. În centrul existenței lui de cenzor, tartor, constrictor și constructor, un dialog cu Sir Alf:

” – Nobby, vreau să mă scapi de Eusebio!
– De tot?
– Nu, pe teren.
– Și mingea?
– Cum o iei, i-o dai lui Bobby!”

Anglia a câștigat semifinala, Eusebio a asistat fără drept de participare și Charlton a marcat două goluri.
Fotbalul lumii lui Stiles s-a pierdut și odată cu el ne-au părăsit lucruri grele. Suntem, tehnic, superiori, dar nu mai avem sufletul, pasiunea, animalismul eroic și cinstea lui Stiles. Nobby nu le avea cu mingea, dar venea din clasa muncitoare, vorbea tare și clar, faulta la fel, se umplea de sânge și noroi, nu simula, nu pretindea și nu ceda. Mai întâi, fotbalul a pierdut dorința de durere și izbândă a acestor oameni. Abia apoi, epidemia Corona i-a distrus atmosfera.

Nobby e al șaptelea dispărut din echipa campioană mondială. Săptămâna trecută s-a aflat că Sir Bobby Charlton are Alzheimmer. Nu va înțelege niciodată că Nobby, un „mate” de-ai lui, nu mai e. Nici noi nu suntem bine. Uităm prea mult. 

Comentarii (11)Adaugă comentariu

loro (1 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 10:26

Un articol foarte bun. In ziua de azi multor jucatori de fotbal le lipseste bucuria jocului. Poate lipsa acestei bucurii , face ca trecerea de la jucator de fotbal la fotbalist sa nu mai fie posibila. Ma uit la mondialele, europenele din anii '80 si orcine care va vedea echipele Braziliei, Frantei, Argentinei,Belgiei ,Olandei , Rusiei ,Italiei nu va putea sa nu remarce fotbalul jucat in primul rand cu inima.. Si echipele romanesti din aceeasi perioada aveau aceasta bucurie a jocului. Poate de aceea atunci aveam si fotbalisti, poate de aceea la imn se strangea tricoul pe mine.

pawn (1 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 11:05

un cotonogar sinistru, hai sa fim seriosi, astia chiar trebuie uitati. vorbesc de nivelul lui tehnic si de ce a oferit fotbalului, nu ma intereseaza cum era ca om (oricum am o parere infinit mai buna despre proletari decat unul care l-a sustinut pe un presedinte semifascist).

InimaRea (2 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 11:17

Doar fiindcă s-a prăpădit, nu-nseamna că a fost vreo minune de jucător. Era măcelar, intră la rupere, iar asta-i stil(es) hooligan, nu worker. Worker a fost Jackie Charlton. Nici pentru Ramsey n-a fost onorabilă strategia cu Stil es la rupere, cum nici cîștigarea Cupei Mondiale nu a fost, pe mîna rusului care a văzut gol de la 30 de metri, "cu ochii lui de vultur caucazian". Nici VAR de astăzi n-ar confirma golul care l-a făcut campion mondial pe Stil es

Umila parere (12 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 12:27

"Stiles, fiu de dricar l-a anihilat pe Eusebio"- titlul unui articol aparut in urma cu cativa ani. Your "mate", Nobby, era un adevarat macelar care-si desfiinta adversarul. Ioan Chirila scria odata despre duritatea jocului unui Morais, Jecev, Gentile sau Briegel, niciodata n-am crezut ca acesti asasini ai fotbalului vor fi exaltati. Ei sunt eroi nationali? Sa fie sanatosi, imi place sa cred ca valorile fotbalului sunt altele. Oamenii au prostul obicei de-a muri, mai ales la 78 ani, tragicul eveniment trebuie conservat in sfera privata. Uitarea este un mare cadou facut umanitatii, altfel dictonul "Iert, dar nu uit!" ar fi motto-ul maselor.

Fane (17 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 12:56

Uluitor acest pitic salahor taietor de picioare.Facea pe teren ce stia mai bine "Pe aici nu se trece." Si rolul interpretat de el a contribuit la castigarea unicului titlu mondial al Imperiului,chiar daca pe buna dreptate cam nemeritat. Odihneste-te in pace omule drag!

gigica (2 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 14:19

Fotbalul nu mai e ce-a fost si nici nu va mai fi.

dan (11 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 14:52

@Fane: de ce "cam nemeritat" ?

dan (11 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 14:55

@Umila parere: daca Anglia il avea pe Nobby pe teren in '86, nu mai facea Maradona slalom pe acolo !

Mihai (1 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 15:47

Draga "Umila parere", faptul ca Ioan Chirila nu l-a alaturat listei mentionate, spune ceva. Nu cred ca ai vazut vreun meci din acea perioada, iar articolul chiar nu l-ai inteles. In rest, sa fii sanatos si sa eviti sofismele, chit ca e vremea lor...

Gigi Buzu (3 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 16:40

@ Umila parere Singurul comentariu demn de citit, prea subtil pentru baietii cu 10 clase, tip Radoi. Jos palaria!

corneliu (7 comentarii)  •  5 noiembrie 2020, 19:30

Campionatul Mondial de fotbal din 1966 l-am văzut la televizor în România. Arbitrii au fost pe cai mari: au desființat Argentina, au distrus Coreea de Nord în jocul în care Portugalia trebuia să bată neapărat echipa care eliminase Italia, ce să mai zic de finala cu golul văzut doar de ochiul de vultur al arbitrului sovietic. Pentru evitarea confuziilor, discuțiilor și neînțelegerilor din Anglia s-a hotărât ca începând din 1970 la CM din Mexic să se introducă cartonașele roșu și galben. Bună idee. Despre morți numai de bine.

Comentează