Bayern în mină
O veste plată și sigură pentru toți cei ce au crezut, ca subsemnatul, că istoria fotbalului modern a început cu Ajax și s-a încheiat cu Barcelona: Bayern. Nu numai echipa care tocmai a câștigat Liga Campionilor varianta „mute”, ci Bayern […]
O veste plată și sigură pentru toți cei ce au crezut, ca subsemnatul, că istoria fotbalului modern a început cu Ajax și s-a încheiat cu Barcelona: Bayern. Nu numai echipa care tocmai a câștigat Liga Campionilor varianta „mute”, ci Bayern agregat. Cine a văzut Bayern în oricare din edițiile post-1970 știe că nimic nu s-a schimbat. Jucătorii și antrenorii vin și pleacă – echipa joacă la fel. Disciplinat, în forță, muscular, geometric, fără dubii.
Chestiune de monoteism. Bayern a arătat, mereu, o indiferență opacă la restul lumii și la foșneala modelor. De aici paradoxul care face din Bayern cea mai nepopulară echipă fundamentală a fotbalului mare. Până și betonul Inter ediția ’66 stârnea un soi de curiozitate cinică. Bayern e un corp neutru, fără secrete și fără surprize. Anonimatul consimțit e tot ce se poate remarca și ăsta e un dezavantaj de imagine. Căci fotbalul ține partea dramei și ne-a obișnuit cu pasiuni părtinitoare. În urma acestei nepotriviri, Bayern s-a ales cu un refuz constant de adopție. Mulțimile n-o plac și n-o înfiază. Presa îi numără titlurile și comentează plictisită calitatea de navă nescufundabilă a unui club care continuă să facă operă de forță până și în meciurile sau în sezoanele ratate.
Chiar în Germania, Borussia e produsul de vitrină. Și apoi, cine e Flick? Cum e posibil ca un semianonim, mereu secund și nevăzut, să iasă în scenă și să livreze, după 8-9 luni de reparații tăcute, o echipă perfect gândită-articulată-motivată? Unde sunt nesiguranța și impasul? Bayern trăiește egal și nu cere simpatie. Tocmai de asta n-o primește. Și s-ar părea că asta îi priește. Între toate echipele de firmă chemate să joace împotriva adversității, Bayern e singura în stare să câștige fără să ia seama la context. E de crezut că Bayern s-a simțit destul de bine, la Lisabona, într-un stadion pustiu. Care e problema? Bayern e proiectată să câștige o Ligă a Campionilor organizată în mină, fără lumină. În fond, câtă vreme regulile jocului sunt aceleași, munca organizată duce la victorie.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele