No Baines

În ziua în care Man U și Borussia discutau fără să tresară despre 100 de milioane pentru Jadon Sancho, nu s-a mai întâmplat nimic deosebit

Adică nimic la fel de strident. Până la urmă, Sancho e un jucător notabil, nu un Mesia și nici măcar un sfert de Messi. Singurul lucru notabil al zilei s-a desfășurat și a fost tăinuit, într-o tăcere scandaloasă. Leighton Baines, fundașul stânga al lui Everton, s-a retras. A jucat ultima oară cu Bournemouth, a pierdut, s-a mai uitat o dată la gazonul de pe Goodison Park și a plecat spre acasă.

După 13 ani la Everton, Baines și-a înștiințat colegii că „that was it!”. Apoi, nicio ceremonie, niciun meci de adio, nicio plachetă omagială sau vreunul din kitsch-urile bine intenționate care se lipesc, la sfârșit, de veterani. Iar Baines a fost cineva, înainte să plece. Cel mai bun fundaș stânga al Angliei, după sau alături de Ashley Cole, cerut de Man U și abordat de Bayern. De 30 de ori internațional și apărătorul cu cea mai mare rată de goluri și pase de gol din Premier League.

Baines putea face spectacolul obișnuit. Un testimonial, interviuri, show pe net. Dar Baines a plecat așa cum a venit, vreme de 13 ani, la fiecare meci jucat acasă: cu trenul și cu autobuzul. Evident, are mașină, dar transportul în comun îl lasă să se concentreze. Retragerea a venit când trebuia (la 35 de ani) și cum trebuia: fără fanfară. E de ajuns că au fost informați, în această ordine, familia, clubul și Ancelotti. Suporterii vor afla, căci vorba se duce repede, și, oricum, vor observa după un timp că nu mai apare în echipă.

De altfel, Baines nu are pagină de Facebook și nu se ilustrează, în vreun alt fel, pe net. Everton și Ancelotti l-ar mai fi vrut un sezon. Nu știm cum a ajuns Baines la deciziile care l-au scos din fotbal, dar de dinafară se vede și se aude clar tăcerea. Fotbalul a fost suficient. Baines a jucat, a făcut meciuri și sezoane mari și a plecat. Nu veți mai auzi de el. E tot ce își dorește.