Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Radio Charlton

Pe 26 iulie 1966, Bob Charlton a ajuns acasă târziu și n-a mai prins meciul.

Permalink to Radio Charlton
vineri, 17 iulie 2020, 4:54

Tura a doua la Linton Colliery se încheia după 10 și Bob nu-și putea permite să piardă banii pe o zi de muncă. Anglia-Portugalia se dădea la televizor, dar familia Charlton avea radio. Atât. Banii câștigați în mină de Bob țineau o casă cu patru copii, dar fără televizor. În plus, radioul familiei avea povestea lui. Când Bob a ajuns acasă, Anglia era în finala Mondialelor. Cu Bobby și Jack, titulari. Copiii lui Bob.

După patru zile, frații Charlton erau campioni mondiali. Familia Charlton își cumpăra televizor. Dar radioul casei a rămas la locul lui. Era parte a familiei. Cu opt ani mai devreme, o voce școlită anunțase într-o engleză caraghios de corectă pentru minerii din Ashington: Manchester United nu mai e! Avionul căzuse la Belgrad și Bobby, fratele mai mic, era la bord. După un sfert de oră, la ușă a apărut polițistul orașului: Good evening, Cissie! Cissie era mama fraților Charlton. Good evening, Cissie! Bobby trăiește! Telegrama de la Ministerul de Interne spunea că Bobby e viu.

Știrea de la radio a fost corectată după o oră. Radioul a rămas în casă. Bobby și Jack au continuat. Unul la Man U, altul la Leeds. Unul tăcut, politicos, cu cel mai năprasnic șut din fuleu. Celălalt, guraliv, meșter la lovit osul și neîntrecut la jocul de cap. Bobby a devenit statuie, imediat după titlul mondial. Jack a devenit antrenor. A făcut din Irlanda o echipă ca el: temută, arțăgoasă, și imbatabilă moral. Și foarte liberă după meci. Cu Jack în frunte, la primul pub cu destule butoaie de bere. Jack a fost un bărbat direct și puternic. S-a zvonit că are un carnețel negru în care scrie cine trebuie altoit la prima întâlnire pe teren. Jack a corectat legenda: nu îmi trebuie carnețel! Am lista în cap!

A început să o uite acum câțiva ani. Apoi a uitat tot mai mult. A murit, acum o săptămână, la 85 de ani. Înainte să uite tot, a mai dat un interviu. A spus că ține minte ziua finalei din 1966. Și a tras ultima concluzie: Bobby știa să joace. Eu știam cum să te fac să nu joci. Interviul s-a difuzat local. La radio.

Comentarii (14)Adaugă comentariu

Umilă părere (25 comentarii)  •  17 iulie 2020, 18:52

Modesta Irlanda, surprinzător calificată la campionatul European din ’88 câștigă primul joc, chiar împotriva Angliei. Ce satisfacție pentru Jackie! Ratează calificarea în semifinale, dar este primit triumfal la Dublin, 250 000 de irlandezi îi scandează numele, avionul echipei este rebotezat “Saint Jack”. România devine următoarea victimă pe lista năbădăiosului englez. Pierdem contra Irlandei, după un meci incolor, operatorii televiziunii italiene se concentrează pe mimica "Girafei", care iși arată maxilarele, ori de câte ori vine încadrat. Mister Charlton nu uită, nici nu iartă, bate squadra azzurra la mondialul american, splendidă revanșă după înfrângerea suferită la Italia '90. Minunat articol, ar trebui să scrieti mai des.

Radu Vasiliu (1 comentarii)  •  17 iulie 2020, 20:35

Bravo "moanstre"! Te citesc mereu cu placere si cu un zambet nostalgic pe fata. Chapeau!

tatik”U” (1 comentarii)  •  17 iulie 2020, 20:56

Irlanda a ajuns in sferturi in Italia fara sa castige nici un meci. E, de asemenea, incredibil de trist ca am aflat de moartea lui la o saptamana distanta.

Frenemy (1 comentarii)  •  17 iulie 2020, 21:11

Avionul cu MU s-a prabusit la Munchen, venea de la Belgrad.

Raison (1 comentarii)  •  17 iulie 2020, 21:36

Curios , un miner din Anglia nu avea televizor , iar EU (fiul unui mecanic de locomotiva din Romania ) aveam , A fost primul meu mondial ca telespectator , dar imi amintesc perfect aproape totul.Aveam doar 9 ani . Patru ani mai tarziu, la mundialul mexican , nu am scapat niciun minut , desi trebuia sa ma trezesc la 3 sa vad meciurile , la acelasi Rubin 102 alb-negru , la care golurile lui Neagu si Dumitrache au parut magnifice ,iar ale lui Shnellinger si Bobby Charlton (cu ceafa) , din alta lume . In 1994 , privind WC la un performant TV color , l-am indaragit pe Jacky pentru ca simpatiza cu echipa Romaniei ... si l-am mai indragit si pentru ca , spre deosebire de connationalii lui, care (oricat ar fi de prosti) se cred in continuare cei mai cei din lume , el a fost mereu constient de propria valoare si nu a incercat niciodata sa-si aroge niste merite pe care stia ca nu le are . RIP Giraffe !

itu52 (6 comentarii)  •  18 iulie 2020, 9:48

Tot cu radio ai rămas, aici radio ... liberă, *** ce a erodat subconștientul românilor. Numai desecretizarea ar putea spăla păcatele ei și a distinșilor securiști.

Durden (33 comentarii)  •  18 iulie 2020, 14:50

Foarte bun articolul, felicitari!

marian0904 (1 comentarii)  •  18 iulie 2020, 15:40

O frumoasa aducere aminte. Din pacate poza e cu Bobby.

Mihai Bălăescu (2 comentarii)  •  18 iulie 2020, 16:34

Ambii frați au jucat și cu noi în 1969, pe Wembley, 1-1. Jacky a marcat golul lor.

the_gunner (14 comentarii)  •  18 iulie 2020, 20:29

@Raison . Nu Bobby Charlton a marcat cu ceafa la Mexico .A fost Uwe Zeeler in meciul cu Anglia .Portarul Bonetti (RIP) a făcut o greșeală copilărească de plasament . @Mihai Balaescu .Jackie a avut o “mina” la ambele goluri .A marcat și a făcut henț in careu la penalty-ul lui Dumitrache . @marian 0904. Da poza e cu Robert Andrew Charlton .Tatal celor doi celebri Charlton .Bobby semăna leit cu tatăl sau,iar Jackie cu mama sa. RIP Wilson ,Moore,J Charlton ,Ball și Peters .Curind vor urma și ceilalți ! Și eu ,dealt fel .Toti plecam la timpul nostru !

victor L (28 comentarii)  •  18 iulie 2020, 21:04

Un articol frumos si comentarii pe masura. Daca ne gindim ca orice padure are uscaturi si e frumoasa, e necesar si @ itu52

mg (29 comentarii)  •  19 iulie 2020, 11:52

..bine întors din condei, te-ndeamnă să plonjezi(fără mască..:)) în butoiul jumate bere-jumate melancolie. RIP Jackie și tradiționalul Lucky Man..>https://www.youtube.com/watch?v=89g1P_J40JAhttps://www.youtube.com/watch?v=oEtW1LvAkY8<

horatiu (1 comentarii)  •  20 iulie 2020, 8:42

Sunteți grozav la scrisul despre fotbal. Felicitari!

Comentează