Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Titular

Fotbalul folosește o minge și are un sistem de notație a scorului doar pentru cei ce n-au argumente. În rest, fotbalul e un joc hotărât de întâlnirea capacității lui Maradona cu zarul aruncat din cer. Cine e fan Liverpool are […]

...

Bonuri de masă pentru Calul Alb

În lipsa dozei zilnice de transfer în afara lumii pe care o asigură fotbalul viu, vom ajunge să pricepem, treptat, ce a făcut acest joc din mințile și sufletele noastre. Va fi mai bine? Nu, pentru că avem nevoie de […]

...

Mexic ’70, rejucat

În șase seri consecutive prelungite până în zori, televiziunea braziliană a făcut un serviciu enorm fotbalului. Brazilienii au petrecut Madrugada cu Șeherezada. Cele 6 meciuri fabuloase care au adus titlul mondial în 1970 au fost reluate și comentate copios. Superstar: […]

...

Djoko Haram și Safin Anti-Vaccin

Norocul nostru stă în mințile lucide ale superdizidenților. Super, pentru că meritele incontestabile ale dizidenților de rând s-au adunat în condiții favorabile. Pentru un Soljenițîn, Saharov, Cornea sau Havel era ușor. Dușmanul era la vedere. Pe când un Novak Djokovici […]

...

Black Cat prescurtat

Din 1950, până la moarte, în 2000, blestematul Barbosa a purtat cu el vina pentru tragedia Brazilei, în finala de pe Maracana. Peter Phillip Bonetti și-a început pedeapsa în 1970. Tăcutul, modestul și mereu subestimatul Bonetti a plecat dintre noi, […]

...

Mexic ’70, rejucat

Despre o excepțională echipă a României care se opunea celei mai bune Brazilii a tuturor timpurilor

Permalink to Mexic ’70, rejucat
sâmbătă, 2 mai 2020, 10:44

În șase seri consecutive prelungite până în zori, televiziunea braziliană a făcut un serviciu enorm fotbalului. Brazilienii au petrecut Madrugada cu Șeherezada. Cele 6 meciuri fabuloase care au adus titlul mondial în 1970 au fost reluate și comentate copios. Superstar: prima echipă perfectă a lumii (după Ungaria 1954, netelevizată și deci subestimată).

O generație născută după golul înscris cu lasere de Carlos Alberto în finala cu Italia a aflat lucruri de basm și a pierdut câteva mituri. Se știa că Brazilia ’70 a fost o aglomerare supraumană, cu Pele, Tostao, Gerson, Jairzinho jucând într-o dimensiune necunoscută. De aici o medie de 4 goluri pe meci și ideea că Brazilia e o echipă de genii răsfirate care se enervează, la un moment dat, și câștigă orice meci pe cont propriu. Ce nu se știa e că Brazilia 1970 era, tactic și fizic, un produs de avangardă. Majoritatea meciurilor au fost câștigate după pauză, pentru că geniile erau excelent hrănite, alergate și oxigenate.

Mario Zagallo, de doar 3 luni antrenor la vremea aceea, a introdus replierile în bloc, pe minge pierdută. Reluările îl arată pe necomentabilul Pele la deposedare, în „sferturile” cu Peru. Numai Tostao, capabil să schimbe cursul jocului dintr-o pasă, avea dreptul să rămână în față. În grupe, Brazilia s-a ciocnit de o echipă necotată, vie și excepțională: România. Necunoscuți și prinși între campioana en titre (Anglia), viitoarea campioană (Brazilia) și o Cehoslovacie foarte respectată (prin Viktor, Dobias și Adamec), am făcut trei meciuri istorice. E un roman întreg în 270 de minute și el ar merita televizat și deslușit, în amănunt.

Echipa era plină de talent și vână. Dinu, Dumitru și Lupescu aveau motor de mare putere. Neagu și Dumitrache cădeau greu oricărei apărări. Misterul Dobrin a rămas nedezlegat. Refuzul de titularizare a celui mai mare fotbalist român de după Război merită un dosar psihologic și istoric fluviu. În următorii patru ani, această echipă de potențial uriaș s-a risipit. Nu știm cum. Mondialele din 1970 se pot rejuca. Scorurile vor rămâne aceleași, dar înțelesul se poate schimba. Și fotbalul are o istorie care naște cunoaștere.

Comentarii (12)Adaugă comentariu

Observator (110 comentarii)  •  2 mai 2020, 12:19

Ati ramas cu obsesia de a nu-l considera pe Hagi cel mai bun fotbalist roman! Mai mult, faceti si o aluzie la faptul ca cei de dinainte de razboi n-au fost vazuti de prea multi dintr noi, asa ca nu va puteti referi la valoarea lor; rezulta ca Hagi ar putea fi si al treilea, al patrulea sau al nu stiu catelea intr-un clasament all time! Imi amintesc cum scriati despre Hagi ca tine prea mult mingea pe vremea cand ii teroriza pe fundasii echipelor adverese, printre care si pe un anume Stielike; cand a jucat intr-un oras transilvan sub culorile Sportului Studentesc, suporterii gazdelor au ajuns in situatia de a-si arunca fericiti caciulile la golurile lui! Diferenta dintre Dobrin si Hagi este cea dintre posibilitate si realitate, am mai scris asta pe un blog! Dobrin n-a avut ocazia sa arate prea multe la "nationala", in timp ce Hagi a fost cel mai bun dintre "tricolori" pe durata intregii sale cariere internationale. In plus, Hagi si-a etalat valoarea la mai multe turnee finale, pe cand pitesteanul n-a evoluat la vreunul; mai mult, Hagi ar fi castigat cu siguranta Balonul de Aur in 1994, daca ar fi jucat doua meciuri in plus, adica o semifinala si o finala! Semifinala ar fi fost cu Brazilia, care nu m-a impresionat deloc; cred ca acea echipa a Braziliei a fost versiunea cea mai slaba dintre cele aureolate cu titlul mondial! In rest, ati scos bine in relief calitatile fotbalistilor nostri care s-au ilustrat in Mexic; totusi, i-ati uitat pe Dembrovcshi si pe R. Nunweiller, fotbalisti lenti, dar care suplineau prin tehnica si, mai ales, prin viteza de gandire si prin clarviziune! O.

aciduzzo (12 comentarii)  •  2 mai 2020, 13:02

Nici Brazilia din 2002 n-a fost mai breaza ca aia din 94. Corecta ,, observatie". Si n-o mai dati după caise. HAGI a fost CEL MAI BUN EVER! Si cu asta basta. Cum ma obosea Ioan Chirilă ,, Ma băieți....voi nu l-ai prins pe Baratki!" ...Haida de...nea Vanea.. ne lasi?? Stiu ca nu ti-a placut Hagi , iar cand a venit la Steaua nu-l mai suportai nici cu o tonă de lămâi! Dar Hagi a fost UNIC! Alte opinii le respect dar nu ma intereseaza!

Observator (110 comentarii)  •  2 mai 2020, 14:39

Corect, nici Brazilia 2002 n-a fost precum verisunile din 1958 si 1970, dar in acea echipa evolua un anume Ronaldo Nazario Lima, unul dintre cei mai mari atacanti ai tuturor timpurilor! Si mai erau in acea echipa Rivaldo, Ronaldinho si R. Carlos, ca sa ma refer doar la ei! O.

the_gunner (7 comentarii)  •  2 mai 2020, 23:56

Mexico ‘70 iarăși ! M-a întreb citi dintre Dvs ați fost la virsta de privitor atunci ? Citi ați apreciat VIRTUOZITATEA lui Pele ?Inspiratia magnifica a lui Sandu Neagu ?Impetuozitatea și viteza de reacție a lui Petras? Și,in final, prestația lui Gordonii Banks? Asta ca sa vorbim numai de grupa”noastră” .Au mai fost acolo Riva,Cubillas,Bisevet,Mazurkievicz,Jairzinho ,Beckenbauer și...Dembrowski .De ce e Brazilia ‘70 cotată peste ‘58 și ‘82 ? A cistigat definitiv al trei-lea titlu și ,o data cu el,cupa de aur .Cei ce aveți posibilitatea,priviți va rog ‘58 .In meciurile cu Franța și Suedia Brazilia a fost mașina perfecta ! Toți stele mari pe postul lor .De la Gerson la Zagalo .Refuz sa apreciez cam cit ar costa acum așa o echipa .Acum cind milionul e doar un insignifiant rest la cumpărături .Nu și salariile .Pe vremea aceea premiul lui Eusebio ,£ 1000,fiind golgeterul CM pare ridicol de mic .A fost .Dan Coe și Dobrin au avut grija ca acesta sa lipsească de la Mexico’70 . Sa fiți sănătoși cu toții !

Observator (110 comentarii)  •  3 mai 2020, 10:23

@ the_gunner De acord cu cele scrise de dvs., dar nu pot sa nu remarc o omisiune: Dumitrache! El a marcat cele 2 goluri cu Grecia (ambele cu "stângul"), el a realizat faza golului cu Portugalia (puteți s-o revedeți), el a marcat 2 goluri în Mexic, el i-a ridiculizat pe cei 2 fundași englezi în acea faza antologica! Este adevafat, golurile sale din Mexic n-au fost la fel de frumoase precum cel al lui Neagu (care a obținut și acel penalty), dar contează eficienta și concentrarea (la lovitura de la 11 m în meciul cu Cehoslovacia). O.

the_gunner (7 comentarii)  •  4 mai 2020, 0:39

@Observator . Omisiunea Mopsului a fost doar un hickup de memorie . A fost(RIP)cel mai rasat virf pe care l-am avut vreodată .Peste oricare ! Boem pina la incredibil .Total dispreț fata de valoarea leului .A cheltuit 40 de mii numai pentru o relație intimă cu Stela Popescu ,o diva a acelor ani ! La restaurantul meu din Reșița a închis sala și a plătit toate potențialele încasări doar el,Georgevici și patru fete in sala .La 19 ani se accidenta in meciul cu Craiova numai fiindcă voia sa înscrie cu capul la 50cm de sol .La Atena,in acel 2-2 ,a dat aripi naționalei înscriind doua goluri și,ca un vulpoi batrin,profitând de atenția apărării la Ion Ionescu .Cind am discutat cu Dobrin in același restaurant,mi-a spus ca virful lui favorit ,lingă care ii place sa joace ,e Mopsul. Zicea ca simte jocul și intra in “gaura” cind trebuie .Pacat de dispariția lui prematura ! A ambilor !Clubul nostru e intr-o frământare fără precedent .Se fac eforturi mari in aducerea pieselor de rezistența.Balanta e încă pozitivă și posibilitățile încă solide.Sa vedem ! Toate cele bune și sa auzim numai de bine !

the_gunner (7 comentarii)  •  4 mai 2020, 0:56

@Traian Ungureanu . Greșit d-le TU ! Eu am înregistrarea semifinalei cu Brazilia și a finalei cu RFG din ‘54 .Au fost televizate .Ce diferența între cele doua meciuri ! Cu Brazilia au fost zmei ,mai ales in a doua.Cu nemții au jucat in dorul lelii .Nu voiau sa cistige meciul ! Știți cite trenuri cu mașinării agricole au venit in Budapesta din RFG ? Cite licențe de camioane și tractoare au dat nemți ungurilor după ‘54 ?Plus dotări in farmaceutica și bunuri alimentare .Tigarile lor Simfonia erau ,de fapt, Rote Handle germane .Nemtii n-au uitat cine i-a făcut mari !

Umila parere (1 comentarii)  •  4 mai 2020, 18:28

Niciodata dupa acea finala germanii nu au mai jucat in aceeasi formatie. Un puternic miros de medicamente provenea din vestiarul nemtilor, semn ca dopingul intrase in "reteta" prescrisa de catre medici (ne)sportivi. Au beneficiat de aportul masiv al publicului, 30 000 de germani fiind prezenti in tribune. Discutabil arbitrajul, ungurii fiind defavorizati in cateva randuri, inclusiv un penalty refuzat. Puskas era insuficient recuperat dupa accidentul suferit in precedenta, s-a dovedit un handicap major, schimbarile devenind regulamentare abia la mondialul mexican. Ungaria a pierdut jocul, desi era de 4 ani invincibila, dupa acel esec a ramas alti doi ani neinvinsa, practic pana la disparitia nationalei in '56. Mondialul din Elvetia a fost PRIMUL transmis la televizor. Brazilia '70 ramane in mintea statisticienilor prin neverosimila prezenta in echipa titulara a celor cinci jucatori cu numarul zece: Gerson, Pelé, Rivelino, Tostao, Jairzinho, in dezacord cu zgarcita Italie care apelase la "stafeta" Rivera- Mazzola. Pentru romanii care nu au vazut acel mondial, intrebarea ramane: de nu a jucat Dobrin?

Observator (110 comentarii)  •  5 mai 2020, 13:52

@ the_gunner L-ati caracterizat foarte bine pe Dumitrache; i se mai spunea si "Corsarul roib"putea fi un superstar la orice club in acea perioada, chiar si la Ajax, care n-avea vreun "varf" extraordinar, cum a avut ulterior! Si era complet, prin comparatie cu G. Muller, care avea o tehnica mai modesta, dar un simt al portii fara rival! Dobrin n-avea cum sa nu-l aprecieze, beneficiind de acea actiune a lui din meciul cu Portugalia! Am si scris pe un alt blog, era boem pana la extrem, mi-am dat seama fara sa-l cunosc personal! Ati avut sansa sa-i cunoasteti pe cei 2 "D" disparuti prematur, asa ca puteti sa-i caracterizati si pentru ... viata de dincolo de stadion! Dintre fostii mari fotbalisti, am avut sansa sa interactionez cu Deleanu, Hagi, D. Georgescu (putin), Lobont (de nenumarate ori) si Platini; de la cei mai valorosi dintre ei (Hagi si Platini, de la acesta din urma chiar 2, dintre care unul pe o minge oficiala Ch. League, pe vremea cand era presedintele UEFA) am si autografe! O.

the_gunner (7 comentarii)  •  7 mai 2020, 0:52

@Observator. Impresionant ! Platini a fost mare ! Hermina albă,cum i se mai spunea .Cu Dobrin am avut doua “șuete” lungi .Prima la mine in birou ,la restaurant .L-a adus Beldeanu după un meci FCM-FCA 2-0 (ce autogol a dat Pigulea !) .Atunci ne-a povestit episodul Bernabeu .Spunea ca in prima i-a reușit totul,dar totul. Dacă voia putea opri mingea pe nas.La pauza a fost înlocuit,dar publicul îl cerea înapoi atit de vehement incit l-au reintrodus și a fost primit cu ovații minute in șir .N-a putut rezista acolo din cauza dorului de casa și familie.Se trezea dimineața cu ochii in lacrimi .Ar fi cistigat in salarii de 30 de ori cit la Argeș .A doua oară ,acasă la el la Pitești .Venisem acolo pt o Dacie noua .L-am sunat și in 10 min a fost acolo .Am cunoscut-o pe Gica,soția lui .Un înger ! Mi-a spus de eforturile lui Păunescu de al aduce la Craiova,dar ,arătând spre geam,mi-a spus ca nu poate lasă iubitul lui Pitești .Am dormit in acea noapte la el.A doua zi mi-am luat mașina ,ne-am despărțit cu o îmbrățișare bărbătească și nu l-am mai întîlnit vreodată .D-zeu sa-l ierte ! Prietenul lui ,Beldeanu,era de un caracter ne mai întîlnit ! Întotdeauna pornit sa facă rău și de un ego inegalabil.Avea salariul unui maistru topitor (6-7 mii pe luna) ,un apartament de 3 dormitoare,abonament nelimitat la taxi plătit de club și multe altele .Dimineata,venea in restaurant pt micul dejun servit in cofetărie .In ceașca de ceai avea coniac Zarea de cinci stele.La negru a plătit 1000 de lei pt o sticla de VSOP Hennessy .Cind a plecat la Craiova a spus ca de FCM Reșița se va alege praful .A avut dreptate ! Am fost sa văd un meci acolo.Cu Bordeaux.Abia a reușit sa-și amintească de mine.Nu-i mai eram de folos! Omul care îmi dăduse înainte cheile de la apartament și ma trata ca pe un frate. Asta a fost Aurica Beldeanu !Prin intermediul clubului,Craiova,a lucrat la federatie sa-l suspende definitiv pe Georgevici .Asta i-a tras o bătaie sora cu moartea cind el a jignit-o pe soția lui ,o frumusețe rar întâlnită .Si asta numai fiindcă vorbea românește cu un accent comic .Nesimtit ! Atit pt azi și multă sănătate prietene !

Observator (110 comentarii)  •  7 mai 2020, 17:10

@ the_gunner Impresionant este ce-mi povestiti dvs. despre fotbal si personalitatile sale, nu ce-am relatat eu mai sus! Acea generație de fotbalisti mi-a lăsat o impresie deosebita, fără sa-i fi cunoscut personal (în afara de Augusitn Deleanu, cu care am discutat îndelung pe durata unei călătorii cu trenul și mi s-a părut o persoană de treabă); în 1970 începeam cilclul gimnazial! Pe la Resița au evoluat destui fotbaliști importanți, inclusiv Dudu Georgescu, înainte de a veni la Dinamo; l-ați cunoscut? Fotbalistii din acea perioada (si Beldeanu era fotbalist, nu doar jucător de fotbal), n-o duceau rău deloc, dar și-au irosit viața petrecând prea mult, venerându-l într-o măsură pea mare pe Bacchus (deși mulți erau profilați pe ... tării)! Pe Platini (unul dintre cei mai mari fotbaliști ai tuturor timpurilor) l-am întâlnit în holul unui hotel din Lisabona, pe durata CE din 2004; așteptam pe cineva de la UEFA și, imediat ce l-am văzut, l-am rugat să-mi dea un autograf. Din păcate, n-aveam un aparat foto pregătit (nu se făceau selfie-uri pe atunci); de asemenea, n-am discutat prea mult, deși franceza mea mi-ar fi permis o discuție elevată, pretențioasă. Am văzut și alți oficiali sau mari antrenori (inclusiv pe Gerard Houllier) și acum îmi pare rău că nu i-am interpelat și pe ei, măcar pentru un autograf. După ce am văzut 2 meciuri din grupe (la Guimaraes și la Braga), am petrecut câteva zile în capitala lusitană, așteptând, între altele, un bilet pentru semifinala Portugalia-Olanda; din păcate, am fost informat că mi s-a obținut acel bilet după ce mă hotărâsem să plec și eram deja în drum spre Spania! Pe Hagi (pe care-l văzusem pe viu în mai multe meciuri, inclusiv cu Xamax și cu Inter) l-am interpelat într-o vară, la Constanța; era la Galatasaray, dar se pregătea deja pentru noul sezon cu jucătorii Farului! În fine, pe Lobonț l-am cunoscut bine și mi-a plăcut că nu m-a uitat, trimițăndu-mi câteva articole promoționale și 2 tricouri (al lui și unul de jucător de câmp) ale clubului la care evolua atunci, Ajax! Nu mă așteptam să ajungă la echipe atât de mari, însă a dovedit seriozitate și profesionalism (caracteristica ce nu exclude seriozitatea) și si-a construit o carieră frumoasă! Am fost de 2 ori la Roma pe vremea cand evolua acolo, dar n-aveam timp sa-l caut! Multa sanatate! O.

Vlad Cristian Suceveanu (1 comentarii)  •  8 mai 2020, 4:26

Tricolorii nu mai aveau complexe, dimpotriva echipa formata in mai putin de 2 ani (culmea incepand cu meciul amical de la Bucuresti contra campioanei mondiale Anglia incheiat 0-0, dupa 0-3 cu Portugalia in primul mmeci al preliminariilor pentru Mexic 1970 si 1-0 cu R.F. Germania, finalista invinsa cu greu printr-un gol controversat in prelungiri in templul fotbalului, stadionul Wembley) se obisnuise cu marile echipe ale fotbalului mondial (1-1 pe Wembley cu Anglia, turneul de pregatire din Brazilia in iarna premergatoare turneului final, 1-1 cu RFG in aprilie 1970, gol marcat de Sandu Neagu). Care tara din lume, chiar Brazilia ar fi adus in Mexic un jucator ca Dobrin si nu l-ar fi introdus in teren, macar in meciul cu Brazilia pe final? S-a dat vina pe Angelo Niculescu, uitandu-se de aparatul de partid de la FRF, chiar daca fotbalul era atunci "guvernat" de stralucitul ministru de externe Corneliu Manescu si chiar dictatorul, pe atunci viitorul mare om de stat, Ceausescu nu era strain de fotbal. Dar in Mexic au fost si Ciogli Emmerich Vogl, Stefan Kovacs si alti oameni de fotbal de valoare mondiala, si nici chiar Angelo Niculescu nu era chiar neica nimeni. Dincolo de banca tehnica, era echipa, "in vana", tanara, neuzata si totusi suficient de acomodata la acel nivel. Mediul mexican, fierbinte, latin pur sange, ne era de asemenea familiar. Primul meci cu Anglia nu a mers prea rau, puteam scoate un scor egal, sut la vinclu Radu Nunweiller, bicicleta in 8 a lui Dumitrache cu Bobby Moore si Labone cap in cap, faza de deliciu a televiziunii mexicane si nu numai, golul speculativ al lui Hurst printre picioarele lui Adamache, altfel foarte brav in timp ce titularul Rica Raducanu fremata pe banca. Cu Cehoslovacia, nea Angelo si-a pastrat intransigenta poate excesiva si tot i-a iesit bine rezultatul final. Nu era Viktor (luase 4 goluri de la Brazilia maxima), a fost Vencel, Petras a inscris rapid ('5), se parea ca tricolorii vor capota. Dar nu a fost asa. Pe fond, echipa Romaniei era mai echilibrata, bine structurata, jocul s-a echilibrat, au prins curaj si fotbalul nu a mai putut fi pacalit de adversarii mai bine cotati. Diferenta au facut-o pasele metronom limpezi ale lui Radu Nunweiller care au taiat o linie fina exact pe faliile din adancul defensivei favoritilor, acolo unde Sandu Neagu exact pe modelul piruetelor de pivot Gerd Muller a desfacut seiful de pe ulita ceha si a egalat intai ca la snooker cu precizie milimetrica si siguranta de Tostao sau Jairzinho (care a inscris in fiecare meci la turneul final), apoi Dumitrache Mopsul care l-a hipnotizat pe marele Banks pe Wembley, darmite pe Vencel pe Stadio Jalisco la 11m. Victoria meritata a adus tricolorilor curaj si calm, chiar daca urma meciul cu Brazilia, care tocmai detronase Anglia intr-un meci memorabil cu combinatia Pele - Jairzinho decisiva si parada lui Banks upside down (senzationale robinsonade sus si jos la suturile formidabile ale asilor cariocas). Numai ca in teren, asteptatul joc linistit, o simpla samba in acord cu tricolorii, nu prea a mai fost asa. Brazilia a accelerat din start, tricolorii s-au tinut bine sau asa credeau, pana cand s-au trezit cu doua goluri primite deja dupa 22 minute, felina, de fapt jaguarul Jairzinho a fost prea rapid pentru Adamache si fundasii din fata lui, Lupescu si Dinu, iar Pele cu sansa repetarii loviturii libere, a tras ca un "Rege" fulgerator cu Adamache stana de piatra. Era deja prea mult, nea Angelo a apelat la Tamango Rica, intrat cu curaj exagerat drept la gleznele lui Pele, temperat surprinzator de arbitrul meciului, Frederick Marschall, timisorean get beget, ca si Johnny Wrissmuller odinioara Tarzan, omul junglei. Odata temperati brazilienii focosi, incinsi de samba si infruntati de tricolori tot mai bine, Radu Nunweiller iar a gasit linia fina si a rupt falia in apararea braziliana, Dumitrache a agatat mingea (ca si Raducioiu cu Columbia in 1994 la primul gol), pirueta marelui blond i-a innodat pe Piazza si Fontana, dupa care tot el mai rapid i-a luat fata atat lui Brito, cat si portarului Felix, si a marcat un gol spectaculos, fara sa aiba in ajutor asi ca Gerson sau Tostao cum avea Pele. El rey tot si-a taiat partea leului, insa numai dupa un lob cu calcaiul genial al lui Tostao, Pele alb, dupa care selecao s-a cam taiat, iar spre linia de finish sprintul lui Ludovic Satmareanu, a la Iovan, centrarea, invaluirea pentru Emmerich Dembrovschi care si-a castigat atunci recunoasterea si alegerea lui pentru statuie in fata stadionului Jalisco, cap de kinograma, gol imparabil pe langa Felix motanasul. Nu se putea mai bine? Ba da, sa fi intrat si Dobrin in repriza a doua, ca tot nu mai aveam ce pierde. Sigur gasea Gascanul ceva sa ii fenteze pe asii driblingului, stiu ei galacticii madrileni de la Real, dinamovistii din 1978 si mai ales Bonhof si Kempes (la Pitesti cu Valemcia, proaspat campion mondial). Putini stiu ca Dobrin nu a ratat intalnirea cu Kempes chiar inainte de Mondialul din 1978, amical la Buenos Aires) asa cum l-au pedepsit la Guadalajara cu Pele. "Ricardo" Rica se pozase deja cu Pele, pe care il fermecase cu umorul lui spontan in iarna lui 1970, transpirati dupa meci, cu tricoul stramt de la Felix si schimbat atunci dupa meci. De unde sa stie ca la ultimul meci la nationala Raducanu va lua gol de la un jucator surdo mut Desnica in revansa lui 4-6 cu Iugoslavia, 3-1 tot in Ghencea in 1978? Printul din Trivale avea sa treaca elegant si peste acea drama, impresionand pana si pe Santiago Bernabeu, presedintele lui Real Madrid, chiar pe stadionul cu acelasi nume in memoria marelui conducator de club galactic. FC Arges - Real Madrid 2-1 in Cupa Campionilor Europeni in 1972. Frumos articolul, se vede ca este scris din patria si capitala imperiului britanic care ne-a dat fotbalul. Comparativ, meciul de atunci al tricolorilor cu Brazilia a fost mai frumos decat lupta campioanelor mondiale in grupa mortii de la Guadalajara. Avem cu ce ne mandri. Hagi nu a invins Brazilia, dar a triumfat contra Angliei in 1998 si 2000, plus meciurile de pe Wembley. Ca sa nu uitam de Italia lui Bearzot, cu Zoff si Paolo Rossi, sau de Germania batuta cu 5-1 in Giulesti, in meci amical ce-i drept.

Comentează