Corona Premier

În secret, îi urâm pe fotbaliști. Cu cât mai bogați, cu atât mai detestați. Din același motiv îi adorăm, le urmărim pe Instagram capturile cu silicoane și le comentăm vilele, vacanțele și mașinile

Ne dăm în vânt după proximitatea (falsă) care ne îngăduie să fim aproape de cei mult mai bogați și mai faimoși decât noi. Psihologic, mecanismul e perfect. Economic, e o prostie. Banii plouă din bogăția cluburilor care plouă din setea noastră de eroi. Banii sunt ai proprietarilor. Numai miturile și fascinația sunt ale noastre.

Nicăieri mai clar decât în Premier League. Răcnetul care a deschis afacerea Corona Premier League pare just: jucătorii să dea bani! Vor da. Dacă se joacă fără spectatori, 10%, iar dacă nu se joacă, 30%. De aici încolo, începe operația de camuflare a fraudei morale de care cluburile – și nu jucătorii – sunt răspunzătoare. Reducerea salariilor va da cel mult 570 de milioane de lire. Contractele tv aduc cluburilor peste 1 miliard. Ceea ce nu a împiedicat cluburile să își treacă angajații-nejucători în șomaj tehnic și să ceară ajutor de la stat. Adică bani din impozitele plătite de prostime.

Tottenham a inaugurat măgăria la câteva zile după ce președintele Daniel Levy a încasat un bonus de 7 milioane. Proprietarul clubului, Joe Lewis, e evaluat la 4,3 miliarde. Și Liverpool a încercat aceeași manevră, dar a renunțat. Tradiția și imaginea comunitară a clubului s-au întors împotrivă. Nu toată lumea stă pe miliarde. Delia Smith, deținătoarea lui Norwich, e o fostă bucătăreasă tv, cu bani frumușei, dar mărunței în comparație cu Tottenham. În bloc însă, Premier League e un monstru bancar compus dintr-o turmă de măgari. Așa zice oferta de 125 milioane ajutor către ligile inferioare în care cluburile trăiesc de la o săptămână la alta. Cine citește the small print va înțelege că ajutorul de la Premier League e, de fapt, un avans deductibil din încasările ulterioare.

Un împrumut mascat. La fel donația de 20 milioane către sistemul de sănătate care înseamnă sume cheltuite în programe administrate de cluburi și nu bani trimiși spitalelor. Spre deosebire de 260 de milioane depuși anual în conturile agenților de transfer.