Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Jocul care nu minte

Se spune insistent și expert că Africa de Sud a bătut Anglia prin brutalitate. Mitul barbariei sud-africane e întemeiat, dar insuficient. Mărturii contemporane, culese la Sale Sharks, clubul englez la care joacă Faf de Klerk, spun că sud-africanul are într-adevăr […]

...

VAR FC

Premier League e la cheremul unei echipe pe care nimeni, dar absolut nimeni, nu a știut să o vadă și să o prevadă. Sigur, City și Liverpool continuă să se bată, oarecum plicticos, pentru titlu, dar spectacolul e secundar. Leicester […]

...

Perdeaua lui Eddie

Altfel, riscă să îl audă pe Eddie Jones – cel mai instruit psiho-diavol și bucătar de salată de creier de la Freud, antrenorul care a distrus rugbyul austriac pentru a-l transforma în joc global. Declarațiile lansate de Jones, luni, la […]

...

Japoneza pe înțelesul tuturor

În general și începând cu subsemnatul, lumea care vorbește despre rugby fără să se fi născut în una din cele șase națiuni din Nord, mai puțin Italia, și trei din Sud, incluzând Noua Zeelandă care ridică numărul la cinci, nemaivorbind […]

...

Pe Anfield, pereții

Putem discuta câțiva metri mai încolo? Câțiva metri mai încolo era zidul tunelului. Jurgen Klopp s-a sprijinit de perete, așa cum ar îmbrățișa înecatul colacul de salvare. A tăcut cu ochii închiși un minut, apoi, revenit la suprafață, a comunicat […]

...

Japoneza pe înțelesul tuturor

Japonia a făcut rugby-ul un joc pentru toți

Permalink to Japoneza pe înțelesul tuturor
miercuri, 16 octombrie 2019, 5:29

În general și începând cu subsemnatul, lumea care vorbește despre rugby fără să se fi născut în una din cele șase națiuni din Nord, mai puțin Italia, și trei din Sud, incluzând Noua Zeelandă care ridică numărul la cinci, nemaivorbind de cei ce n-au avut parte de o școală cu terenuri de rugby și nici n-au învățat de mici să joace pe zloată sau n-au memorat regulamentul pentru că e ceva mai complicat decât un soft de Call of Duty, fără să mai amintim de neplăcerea de a asista la meciuri cu berea în mână, dar în afara violenței care rămâne în teren, bine strunită de reguli, vorbesc pentru că trebuie să aibă o părere, deși nu pricep mare lucru din spiritul și legile jocului.

În simplitatea ei, fraza de mai sus e ceva mai ușor de urmărit decât un meci de rugby. Adevărul strict și discriminatoriu fără rușine e că rugby-ul e un joc greu, frustrant și aproape de nepătruns. Până în clipa în care Japonia intră în teren, bate Scoția din zbor și lasă în urmă impresia că avea demult rugby-ul acasă, dar l-a scos la vedere abia acum. Deodată, rugby-ul ferecat de reguli obscure se deschide și așterne un spectacol de nerefuzat. În varianta lor japoneză, viteza, pasele și așa-numitul off-loading, adică știința neverosimilă de a scoate mingi gata de recirculat de sub munți de trupuri, au o fluență paralizantă. Rugby-ul devine o lamă care taie la orice mișcare, un western în care șeriful trage înainte să fi pus mâna pe pistol. Japonia a făcut rugby-ul un joc pentru toți.

Și pentru cei ce pricep, și pentru cei ce nu înțeleg, dar au ochi de tradus. Revoluția japoneză a măturat toate prejudecățile. De la incompatibilitatea între porridge și sake și de la nepotrivirea între scrum și sumo, nimic nu mai stă în picioare, la capătul noii cavalcade japoneze. Acum 4 ani, când Japonia a bătut Africa de Sud în Anglia, s-a vorbit de lovitura singulară la cazinou. Acum, după încă o vizită de lucru la cazinou cu Africa de Sud și un supliment feroce rezervat Scoției, nimeni nu mai vorbește de zarul prieten Japoniei. Multă lume cere integrarea Japoniei în structurile de competiție ale rugby-ului mare. Dar asta e inevitabil. Japonia nu mai poate fi subestimată pentru că tocmai a transformat rugby-ul într-un joc limpede și accesibil.

Comentarii (15)Adaugă comentariu

victor L (23 comentarii)  •  16 octombrie 2019, 17:47

Subscriu, dar nu ma entuziasmez.

maistor kokir (8 comentarii)  •  16 octombrie 2019, 18:38

Cum au reusit japonezii? Pai prin munca, jucatorii japonezi se cunosc f bine, au jucat f mult impreuna, sunt un grup f coeziv. Sunt doar catziva jucatori cu adevarat buni, insa toate aceste calitati individuale, se dezvolta altfel, intr-un grup capabil de performanta. Legat de introducerea Japoniei in competitiile rezervate echipelor din Tier 1, am dubii ca se poate prea curand, in plus sa amintim ca Argentina in 2007, lua bronzul la Mondial, si cu toate astea au fost admisi in Tri Nations de abia din 2012.

Eduard (1 comentarii)  •  16 octombrie 2019, 18:50

Ati uitat de victoria impotriva Irlandei de acum 2 saptamani. De aceea Japonia a terminat grupa pe locul 1 si va reedita meciul cu Africa de Sud de acum 4 ani. Si, la cum au jucat, au sansa lor.

QCD (2 comentarii)  •  16 octombrie 2019, 19:42

Dupa acest mondial, Japonia merita promovata intr-o clasa superioara. Cred ca insularii din Pacific sunt cumva in urma, poate Fiji sa-i incurce... Judecand dupa rugbyul aratat in teren, Japonia trebuie primita in clubul celor 4 natiuni mari din Sud, desi geografic cred ca ar ajunge mai lesne in Europa. In w/e am avut treaba in Anglia, in partea de jos a insulei...am ramas surprins sa descopar cat de bucurosi erau englezii dupa eliminarea Scotiei, sper ca australienii sa ii trimita acasa. Pe de alta parte cea mai slaba echipa care a trecut de faza grupelor mi se pare Franta, care a terminat meciul cu Tonga in genunchi, cersind indurare. Franta la nivel de bloc, nu are nimic de aratat, o caracteristica proprie, un stil al lor ceva... in afara de fijienii naturalizati Raka si Virimi Vakatawa e plictiseala maxima. Pacat de placerea mea vinovata, Fiji, o echipa inconstanta dar cu un rugby absolut efervescent, cu mai multa atentie si disciplina in teren ar fi ajuns mai sus. Au reusit meciuri f. bune cu gigantii din grupa. Pacat ca devin un izvor de talente pentru altii...

stefanita (5 comentarii)  •  16 octombrie 2019, 22:06

Ei, uite ca lumea se schimba chiar si in domeniile in care ne pare sau ne-ar placea incremenita. La cat business oriented sunt IRB, si bine ca sunt, nu intamplator aceasta editie se desfasoara in Japonia. Urmeaza meciuri frumoase in sferturi. PS eu am aflat de rugby de la tata fost rugbyst si inginer la Bacau

gilos (4 comentarii)  •  17 octombrie 2019, 10:46

Bravo Japoniei, este impresionant ce au realizat, de-a dreptul fabulos. Raman insa, fan All Blacks forever

catyo (4 comentarii)  •  17 octombrie 2019, 14:52

Domnule Ungureanu, este corect ce spuneti, dar nu treceti cu vederea ca Japonia a ajuns, in buna masura, unde este datorita naturalizarilor. Echipa de rugby a Japoniei este tot atat de veritabil japoneza cat este nationala feminina de tenis de masa a Germaniei...nemteasca. Este insa numai un aspect, nu se pot nega disciplina tactica impecabila, ambitia si entuziasmul jocului japonezilor.

Cosmin (1 comentarii)  •  17 octombrie 2019, 16:37

Jucatori japonezi dau fata de mare fair play si joaca pentru un scop mai maret decat propriu lor ego. In privinta tarilor Pacifice, care sunt pepiniera alte mari puteri de rugby, jucatorii lor cei mai buni sunt racoltati cu mai multi bani de alte natiuni. Toate marile puteri au cel putin un jucator din tarile Pacifice. Austrlia are un pilier care fratele lui joaca pentru Samoa de exemplu. Si Romania a incercat cu aceasta tactica, dar ...... !

corneliu (1 comentarii)  •  17 octombrie 2019, 23:21

Hai să ne uităm în Gazeta Sporturilor și să vedem ce s-a scris despre acest Campionat Mondial. Mai nimic, parcă nici n-ar exista, dar se scrie mult și prost despre oi și oieri. Gazeta Sporturilor a devenit ziarul Ministrului Agriculturii.

Demolarii (4 comentarii)  •  22 octombrie 2019, 9:26

Offside maestre TRU. Rugby-ul e un sport la fel de simplu ca fotbalul. Mamele au fost cele care,prin grija ca odraslele lor sa nu se lovească, au înclinat popularitatea către football. Ceva gen facultate vs profesionala, din societatea română prezenta. Iar miracolul japonez seamănă cu Rugby-ul românesc de pana in 1990, cand iluzia banului nu luase mințile multor români: sportivi, manageri, politicieni, simpli,preoți sau jurnaliști. E adevărat că atunci românii erau doar seriosi. Acum sunt strălucitori, și cum strălucirea durează o clipă, efectul e vizibil in comportamentul lor, de la Presedinte la homless, cu precizarea că , daca as fi scris opinca , as fi fost nedrept....pentru opinca....

Comentează