Comentatori
Câțiva puști bat mingea pe uliță. Ulița în Bihor, puștii în vacanța de vară, mingea un Mitre de calitate, strigătele, năduful și bucuria perfect marseieze. Scurt circuit global. România anului 2016 e locul în care copii întorși acasă bat mingea […]

Câțiva puști bat mingea pe uliță. Ulița în Bihor, puștii în vacanța de vară, mingea un Mitre de calitate, strigătele, năduful și bucuria perfect marseieze. Scurt circuit global. România anului 2016 e locul în care copii întorși acasă bat mingea și își vorbesc în franceză cu cel mai curat și arhaic accent de Marsilia.
Autorul acestor rânduri a văzut scena și s-a crucit alături de prieteni bihoreni așezați pe marginea drumului. O premoniție și-a făcut loc pe mijlocul uliței: există o șansă mică dar reală ca unul din puștii cu mingea la picior să fie viitor titular al naționalei Franței. Vacanța se va încheia, muncitori bihoreni și copiii lor se vor întoarce la casele și școlile lor din Marsilia. Dintre puști, unii vor face munci manuale, poate un pic mai ușoare decît părinții lor. Alții vor trece prin licee și universități după care vor deveni profesori sau economiști, ingineri sau avocați. Iar unii vor fi, peste mai puțin de 10 ani, noile staruri sportive ale Franței.
Nici unul nu se va întoarce în Bihor. Pe bună dreptate. Noua lor patrie e Franța trăită și vorbită cu accent marseiez. Așa cum noua patrie a italianului sicilian Enzo Scifo e Belgia iar polonezul Laurent Koscielny e francez occitan integral.
În toată Europa de vest, America, Australia și Noua Zeelandă, mecanismele de selecție lucrează, așa cum au lucrat întotdeauna, numai că, de data asta, în bazinul de extracție e destul minereu de origine românească. Restul e literatură și regret inutil.
Discuția pe tema „Bianca Andreescu marea tenismenă pe care n-am știut să o păstrăm” e o romanță fără conținut. Sau, mai curînd, un fel de a ne descoperi puteri și talente postume. Să nu uităm: pustiul nostru e desăvîrșit. Nu am pierdut-o pe Bianca Andreescu pentru că grănicerii dormeau ci pentru că am pierdut tot. Am fost părăsiți sau ne-am lepădat de: sport, limba română decentă, zidari, competență, bun simț, tâmplari, onestitate, doctori, presa de informație, politețe și țărani, profesori și bun gust.
Am rămas cu sau am importat: medicamente, țigări, politicieni vicioși, moluri, mașini și țoale tari, botox, silicon, vacanțe exotice și zile libere sub orice sfânt și pretext. Din vîrful acestul gol discutăm de altitudinea la care ne-am fi putut cățăra. Asta n-am pierdut. Rămânem comentatori.