Cristal Burger 

Man. United a învățat să nu mai rateze nicio ocazie de a rata voinicește un penalty.

După Pogba cu Wolves și Rashford cu Palace, comentariatul profesionist a înșfăcat două teme dragi: doliul post-Ferguson și rasismul. Și Pogba, și Rashford au fost înjurați de culoare după penaltyurile palide pe care le-au livrat. Tema nu se mai poate discuta în civil, așa că e de vorbit despre cealaltă. 

Nici anii post-Ferguson nu permit vreo discuție. Concluzia după care istoria clubului s-a oprit odată cu Ferguson e un clișeu obligatoriu. De unde nenorocul de imagine recoltat de Crystal Palace, după victoria de pe Old Trafford. Palace e ceva atipic, sincer și ireversibil. Adică, indiferent de lot și de doxa antrenorului, un aparat proaspăt de jucat street football. Care e fratele de la etajul superior al așa numitului park football – numele dat zbenguielilor duminicale cu berea la bară, prin parcuri care bat la gazon cele mai titrate stadioane. Crystal Palace își trage fotbalul din statutul de echipă de cartier.

Cum cobori spre Croydon, în sudul Londrei, obosit de uniformitatea săracă a caselor, riști să treci pe lângă Selhurst Park. Stadionul lui Crystal Palace e lipit de un supermarket. Oricine poate închiria spații de joc și petrecere pe stadion. Granița între profesionismul avansat și distracția populară nu e de văzut nicăieri. Cartierul a câștigat de la început drept de mentor. Crystal Palace e condusă de un-doi-uri și alte unelte strict ofensive aduse din stradă. Filozofia tactică e tolerată, dar nu dictează. Întruchiparea fenomenului e Wilfried Zaha, aripa cu fuleu și trucuri de licean.

Crescut în Cooydon, Zaha n-a reușit să evadeze. Transferul la United a fost un flop. Zaha e om de fotbal stradal și asta îl ține acasă, la Palace. Crystal Palace și Zaha n-au linie și progresie. Pot bate pe oricine, de dragul unei surprize, și știu să piardă exact când par să fi decolat. Palace nu vrea decât să joace cu poftă și să nu retrogradeze. Cartierul e cu ei, iar restul națiunii consideră înțelept că Palace e singura echipă retrogradabilă care merită să se salveze mereu. Altfel, unde să mai vezi fotbal de stradă, ieftin, simplu și comestibil ca un burger?