Înălțimea Sa sportivă, regală și umană – Simona Halep

Anglia e acea parte a lumii care nu se poate despărți de Anglia și se adună vara la Wimbledon pentru a se asigura că nimic nu e nou

În aproape 150 de ani, Wimbledon, singurul și cel mai mare turneu de tenis al lumii, a admis puține excepții, pe care le-a trecut, de altfel, în catalogul cu aberații. Borg, de pildă, are reputația unui extraterestru care a greșit planeta la aterizare, atras de gazonul neverosimil de pe Central Court. Năstase e știrbit, dar încă iubit pentru că nimic nu merge mai mult la sufletul geometric al englezilor decât omul sau fapta excentrică.

În vara lui 2019, două fenomene au dat peste cap tradiția nenegociabilă cunoscută și venerată sub numele de Wimbledon. N-a plouat și nu s-a jucat finala.

Simona Halep a intrat pe teren, sâmbătă, 13 iulie, la ora 14 GMT, în prezența celebrei Serena Williams. După 55 de minute de teste de mișcare, voință și gândire nerezolvate, Williams a părăsit terenul fără să fi apărut în finală. Șocul a cerut o redresare universală.

Cine e Halep?, au cerut să afle gazetele și experții TV. Nu pentru că Simona Halep e o necunoscută, ci pentru că e un mister deversat în splendoare. Ziariștii au aflat că în România iarba se folosește numai în balade și sub grătare. Tenisul e o ocupație care cere zgura și s-a obișnuit cu bitumul. Halep a devenit, brusc, prilejul unei corecții masive pe care normele britanice nu o așteptau, ba, dimpotrivă, o excludeau.

Daily Mail, The Sun și Daily Telegraph știau că Serena Williams are dreptul la titlu, iar Wimbledonul e dator să i-l asigure. Mai înduioșător și excesiv de penibil, echipa de comentatori BBC a făcut pasul înainte cuvenit membrilor unui cult.

Toată trupa a comentat în calitate de consilieri, preparatori și terapeuți ai Serenei Williams. Tema: cât de inevitabil va câștiga Williams. Apoi: ce e de făcut pentru ca Williams să ia setul doi? Spre final: ce ne facem dacă pierde Williams? Pe parcurs, bunul-simț și limba engleză au fost trecute printr-o baie unsuroasă de slugărnicie.

Sportiva Simona Halep a fost numită în 80% din ocazii, „the Romanian”, deși românca își prezentase Cartea de Identitate la înscrierea în turneu. În același timp, slăvita Williams a fost numită constant Serena – desigur, o prescurtare a formulei Serena noastră. Jurnalismul practicat pe parcursul finalei s-a adăugat docil acelei forme de conformism care vede în diversitate datoria de a propaga idei fixe. La un loc, acest joc de clișee lemnoase se cheamă, mai nou, journalism.

După ce „the Romanian” a scos-o din teren pe Serena, a fost nevoie de un viraj media comparabil cu trecerea simulată la altă credință sau a unui pachebot dintr-o mare într-o mare nevecină. Dar surpriza avea să vină abia aici. Simona Halep a primit laudele și omagiile cu o modestie și o bună creștere complet naturale. De-a dreptul nobile. Numai un dogmatic sau un stâlp eolian fără vânt putea rămâne nemișcat în fața cascadei de umanitate tonică pe care Simona Halep a revărsat-o fără script și repetiții.

Cifrele au tranșat, definitiv, orice dubiu sau tentativă de reinterpretare. Halep a făcut trei erori neprovocate în tot meciul. Asta spune că Simona Halep a jucat cel mai curat tenis înregistrat la Wimbledon, din 1998 încoace de când IBM prelucrează informațional tot turneul. În fața realității digitale, corul enoriașilor Serenici s-a repliat și a regăsit bunul-simț. Ca de obicei, singura voce onestă de la un cap la altul a fost Martina Navratilova, omul care nu ratează nicio ocazie de a dovedi că adevărul trebuie rostit indiferent de regim, de ce se predă la universități și de ce recomandă ONG-urile. Navratilova a văzut în Halep o tenismenă de superclasă și a spus-o din capul locului.

În sfârșit, lovitura finală a adus grația acolo unde, de regulă, sportivii sunt doar faimoși și stângaci. Simona Halep a fost așteptată de Catherine Middleton, ducesa de Cambridge, în pragul Lojei Regale. Ducesa a făcut cu finețe suavă remarcile pe care numai eticheta regală le poate imprima. Simona Halep a răspuns cu un zâmbet cât un regat și cu o „curtsy” impecabilă. O reverență care se învață înainte de introducerea în anturaj regal. Halep a fost naturală, cu o ușurință care face din Constanța port regal. Gestul nu a scăpat unui public în continuare royalist, cu sau fără știința și aprobarea lui.

Diferența fixată în finală a fost extinsă și iluminată în grația gesturilor de după. Simona Halep a lăsat în urmă impresia unei femei superbe care joacă, de asemenea, un tenis mai mult decât satisfăcător.

Celebritatea s-a umanizat. Unii ziariști și-au adus aminte că, acum câțiva ani, Lewis Hamilton a apărut fără cravată și nu a fost admis în Loja Regală.