Credincioșii
Dacă - așa cum se tot aude - e advevărat că Liverpool, pornind fără rost de la 0-3, fără Salah și Firmino, a eliminat Barcelona, atunci multe alte lucruri sunt adevărate.

Toate vin din cea mai adâncă realitate. Atât de adâncă încât, nevăzând-o, nimeni nu crede în ea sau o pune, noaptea și pe tăcute, între vise.
E adevărat, de pildă, că Liverpool e, azi, o echipă de străini. Dar e la fel de adevărat că echipa e supusă și mânată spre absolut de tradiția locală. De spiritul și de umanitatea orașului, începând de la cartierele sărace, obișnuite să creadă că necazul e trecător și lipsit de putere. Ce s-a așezat în mintea oamenilor la Liverpool de 100 de ani încoace e mai puternic decât tot ce s-a inventat între timp, inclusiv Barcelona. Cine n-a fost niciodată pe Anfield, nu va înțelege. Cea mai mare instituție populară vreodată văzută pe un stadion unde nu joacă Borussia Dortmund e o capodoperă. Cu 11 jucători buni sau cu rezervele lor aruncate de vii în cazan și cu Anfield bubuind a religie, Liverpool poate bate armate, imperii, continente, ba chiar și pe Barcelona.
Tot marți seară, s-a dovedit că și lupta fără șanse e un joc ce trebuie jucat. Într-o lume murată de pesimism și anxietate, relativism și negație, Liverpool a jucat o carte fără viitor și a transformat-o în certitudine. Lecția trece de fotbal și, de altfel, meciul de pe Anfield a fost numai vizual o chestiune de fotbal. Dacă mai e ceva de spus, atunci e foarte mult de tăcut și de băgat la cap și în suflet. Liverpool e, probabil, cel mai nimerit lucru pentru viața fără frică și handicap. Restul e impresie și lipsă de credință. Se poate vorbi de Klopp, Origi, Alisson și Henderson. Ar fi nimerit și ar fi prea puțin. Rămâne să vedem ce vom face cu minunea de pe Anfield. Credem? Liverpool a fost tocmai asta: o echipă de credincioși.