Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Anglo-non-englez-avansat

Astfel, pe vremea când fotbalul era un joc orșenesc, județean și național, finalele internaționale erau exact asta: finale inter-naționale. Liverpool juca finala cu Borusia Monchendgladach și asta însemna Anglia contra Germania. În 2019, patru finaliste engleze înseamnă nici o echipă […]

...

Aberantul de bun-simț

Micul trib al geniilor pierdute nu apare degeaba. Clovnii, nebunii și exhibiționiștii au un nou lider de generație care își face din plin treaba. Nick Kyrgios s-a dat iar în stambă la Roma, cu tot tacâmul care ajută la autoconsum: […]

...

Poker, fibră și talent

Lăsând la o parte fundamentalul f…k you! cea mai puțin înțeleasă zicere a limbii engleze e: fulgerul nu lovește de două ori în același loc! Intervenții de ultim moment, semnate de Liverpool și Tottenham, au lămurit lucrurile. Știm acum că […]

...

Credincioșii

Toate vin din cea mai adâncă realitate. Atât de adâncă încât, nevăzând-o, nimeni nu crede în ea sau o pune, noaptea și pe tăcute, între vise. E adevărat, de pildă, că Liverpool e, azi, o echipă de străini. Dar e […]

...

Fundal de Orient

Colegii de bătut beșica prin estul Londrei nu au avut variantă mai bună. Leyton Orient s-a născut în 1881. Pentru un club așezat pe sărăcia cartierului Leyton, totul a început bine. Clubul a urcat, după care a intrat în Primul […]

...

Cei pentru care fotbalul e prea simplu 

La 24 de ani, Gerard Deulofeu e un fotbalist terminat.

Permalink to Cei pentru care fotbalul e prea simplu 
joi, 11 aprilie 2019, 10:32

Și pentru că nu mai are ce învăța și pentru că nu va face carieră. Deulofeu e o contradicție totală, unul din acei fotbaliști care sosesc în lume dăruiți cu tot ce rămâne de neatins pentru alții. Duminica trecută, Watford era surclasată de Wolves, o echipă clar superioară, în semifinalele Cupei Angliei. La 0-2, fără cea mai vagă tresărire ofensivă, Watford l-a adus în teren pe Deulofeu.

Ciudat, nimeni nu știe de ce Watford a început fără el. Dar nu contează. Deulofeu a intrat ca și cum ar fi fost în teren de la începutul lumii. În următoarele 20 de minute, intrusul a distrus Wolves cu două goluri de paralizat privitorul și a plecat. Omul nu pare interesat de detaliile formale ale fotbalului. A început la Barcelona, a plecat senin la cluburi de mâna a doua spre a treia în Anglia, s-a mutat în Italia, a revenit la Barcelona și a aterizat la Watford. Pe parcurs, la intervale de neghicit, a intrat în priza cu miracole.

Creatură sportivă rarisimă, Deulofeu vă e cunoscut de puținele lui întrupări anterioare. La noi – Giuchici, Cîrțu și Dobrin. În alte părți – Sekularac, Geaici, Le Tissier. Toți par, în teren, niște neadaptați, dacă nu cumva niște impostori rătăciți. Toți au o lentoare vecină cu letargia, un soi de absență care pare să reducă propria echipă la 10 oameni și un car de nervi. Apoi, revelația! Ceva declanșează perfecțiunea. Somnolența se destramă și, în câteva crize nimicitoare de geniu, tot ce e adversar trece în ruină.

Deulofeu a ilustrat aceste calități bizare cu două execuții rupte din Rai. Un vinclu din pendulare, aruncat de pe loc, din fața fundașilor care știau foarte bine că așa ceva nu se poate. Apoi, o intrare clasică pe extremă, încheiată cu un șut-pasă-amortizat, extras din snooker. Capodopera de pe Wembley nu-l va schimba pe Deulofeu. Indiferența sacră a artiștilor din rasa lui disprețuiește patimile. Căci fotbalul e prea simplu.

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Flo (1 comentarii)  •  11 aprilie 2019, 11:20

Ați uitat de Majearu...

Harabagiu Silviu (1 comentarii)  •  11 aprilie 2019, 12:41

Superb scris, chiar asteptam o cronica literara a acestei semifinale de FA Cup. O mica observatie, in paragraful doi, Deulofeu a distrus pe Wolves nu pe Watford. Numai bine si sanatate!

Flaviu (7 comentarii)  •  12 aprilie 2019, 9:32

Frumos scris , dar frumoasa și ideea ... L-as mai adauga pe lista autohtonilor si pe Gabor ....

reloo (2 comentarii)  •  12 aprilie 2019, 12:30

M-am aflat in unul din trenurile cu care fanii Wolves se intoarceau spre casa dupa meci. langa mine s-au asezat trei tifosi care aveau impreuna spre 200 de ani. Am ramas masca auzindu-i cum se raportau la meci. Stau de mult timp in Anglia, dar inca ma uimeste stilul lor de a se raporta la fotbal. Oamenii astia ar merge pana la capatul lumii pentru echipa. In acelasi timp, nu au niciun fel de incrancenare. Atat de aproape de semis, si ei erau mai senini daca ar fi castigat. Nu erau deloc suparati - se bucurau doar ca au vazut un meci bun. Discutau numai in clisee si platitudini. 'Fair play to them', ''twas a good match, wasn't it?' ' two teams going at each other, they came on top, what can you do?' si altele asemenea. Stateam langa ei, fara niciun fel de interes in meci si, totusi, imi venea sa ii iau de guler si sa ii atat putin 'cum, ba, tataie, pierdurati dupa 2-0 si voi sunteti asa linistiti????' Batusera drumul vreo 3 ore dus si 3 intors, pierdusera, dar ei erau fericiti ca au vazut un spectacol sportiv adevarat. Asta inseamna civilizatie.

Toader (23 comentarii)  •  20 aprilie 2019, 9:06

Trăiască cenzura! progresistă desigur, cea ce face bine, pt că, nu-i așa, precum colesterolul*, este cenzură bună și cenzură rea. Dacă se-ntîmplă la autori, la cei ce scriu articole, ce să ne-așteptăm noi plebea, ***. Mă liniștește gândul că toată redacția, la ora la care scriu, se luptă pe viață și pe moarte cu cenzura. (*n-am găsit altă rimă, colesterolul este folositor)

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Toader (23 comentarii)  •  20 aprilie 2019, 10:20

Sînt înapoiat, neapdatat, cezura e cuvînt vechi, demodat. Așadar articolul n-a fost nici scos, nici cenzurat, a fost moderat. Tare de tot!

MZM (12 comentarii)  •  22 aprilie 2019, 21:15

Foarte placut articolul. O observatie, totusi. Dobrin este unic in fotbalul nostru. Nu l-as asocia cu nimeni, el face categorie singulara, adica Dobrin si... ceilalti.

Comentează