Negru pe alb
Cine mai are vreun dubiu asupra nebuniei ca sport preferat și final al minții umane trebuie să privească fotografia lui Tom Elliott.

Fotbalistul care răspunde la acest nume joacă vîrf la Millwall, în a doua divizie engleză, are 1,93 m, 76 kg, seamănă cu un baschetbalist blindat și e de culoare. La Millwall și în toate celelalte echipe din Anglia joacă fotbaliști de culori diferite: albă, neagră, galbenă și amestecate.
John Motson, cel mai iubit comentator britanic are 73 de ani, a transmis 10 Cupe Mondiale, 10 Campionate Europene și câteva mii de meciuri de club. Plus un păcat capital: a spus că Tom Elliott e un fobalist „mare, negru și curajos”. Motson a rostit aceste cuvinte fatidice sâmbăta trecută, înainte de Wimbledon – Millwall, în turul V al Cupei Angliei. A doua zi, consensul de presă și civil, academic și politic era format și stabilea că Motson e rasist. Asta, deși, între timp, semnalmentele lui Elliott rămăseseră neschimbate: mare, curajos și negru.
Motson a fost silit să îi prezinte scuze lui Tom Ellott, deși acesta nu le ceruse. Curios, nimeni, în afara gardienilor auto-declarați ai moralei publice britanice, nu ceruse așa ceva. Din nou, norocul nostru e că trăim sub grija lor. Fără cireada super-etică a lumii deștepte și fine, am fi crezut că Motson e cel mai bun comentator de limbă engleză și n-am fi știut că boșorogul e rasist. În 56 de ani de jurnalism, Motson s-a ținut destul de bine și și-a ascuns adevărata față. Nimeni nu l-a prins cu vreo greșeală. Mai mult, toată lumea s-a lăsat amăgită de calitatea limbii și de competența lui Motson.
Acum, știm că același Motson e, de fapt, un rasist. Asta îl descalifică. Tot asta îi întronează pe profesioniștii jurnalismului plat, pe colecționarii de clișee cuminți și pe statisticienii de culori, rase, sexe, orientări sexuale. Cum ar fi fost să rămână fotbalul de capul lui, fără paznici și standarde de prostie, într-o epocă în care gardienii și prostia bine păzită de ei au înghițit cultura, politica și viața privată? Ar fi fost inacceptabil – cum se spune când te faci victimă ca să distrugi oameni normali. Cu condiția să fie ca Motson: albi.