Supercupa subalternă

Există prostituție și prostituție cu principii. Distincția e vitală

Vremurile pe care avem onoarea să le trăim cu gura căscată folosesc din plin această deosebire fină. Astfel, pe 6 iunie, Federația Italiană a semnat un contract cu Federația Saudită. 22 de milioane euro în schimbul a trei finale de Supercupă jucate la Ryadh. Prima: Juve-Milan, în a doua jumătate a lui ianuarie 2019. Apoi, liniște. Până în decembrie, când a sosit ordinul de scandalizare. Avem principii! Cum, adică, Supercupa Italiei în țara cu drepturile omului retrogradate în ultima divizie? Corul civic și de presă a adoptat refrenul obligatoriu: fiind un simbol democratic, fotbalul e incompatibil cu Arabia Saudită.

Interesant. Dacă e așa, de ce nu se joacă Supercupa Italiei în Mongolia sau la Ciulnița? Pentru că nu iese profit? Of! Doar n-o să începem să bănuim că fotbalul e de vânzare, cu tot cu Respect! și No to Racism! Deși, o serie de amintiri din viitor ne spun că, parcă-parcă, peste trei ani, Cupa Mondială se va juca în Qatar. Paradisul drepturilor omului. În plus, o serie de amintiri din trecut ne spun că, până acum, aceeași Supercupă s-a jucat de șapte ori în afara Italiei. Printre gazde, două mari puteri civic-liberale: Libia și China

Totuși, ce s-a întîmplat între iunie și decembrie 2018? Era Arabia Saudită alta în iunie decât în decembrie? Erau femeile admise singure la meciuri de fotbal în iunie, cînd s-a semnat contractul? Erau execuțiile publice mai rare sau mai duioase? Din câte se știe, nu. Dar ceva s-a schimbat. A apărut încă un unghi de tragere și un prilej de vitejie contra lui Trump. Alianța americano-saudită nu place onor establishmentului. În consecință, tot ce mișcă, inclusiv cu mingea la picior, e bun de aruncat în Trump. Fotbalul cu principii e subaltern. Fair play, nu? Așa că adevărata întrebare rămâne nerostită. Iar întrebarea nu e de ce se joacă Supercupa în Arabia Saudită. Întrebarea e de ce nu se joacă Supercoppa italiana în Italia?