Real Sordid
Asta nu înseamnă că Real nu e o echipă mare sau că n-ar fi putut câștiga Liga prin mijloace naturale.
Cine nu a trecut la voodoo sau la satanism după Real-Liverpool e ateu dogmatic sau nu pricepe fotbal. Real a câștigat Liga Campionilor, dar principala captură e Raketul de Aur – trofeul care răsplătește întunericul interior. Pentru o echipă mascată în alb, distincția e cu atât mai remarcabilă. Istoria biruinței madrilene e, de la coadă la coarne, un catalog sulfuros de negații, blesteme și deochiuri.
Real a încheiat grupele în poziția a doua. Apoi, ultimii trei adversari ai Realului au fost răpuși cu participarea directă a haosului. Mai întâi, Juve, aruncată peste bord în ultima secundă de joc, la un penalty-sentință capitală fără probe concludente. Apoi, Bayern, atinsă de boala portarilor și eliminată după o gafă de paraplegic a lui Sven Ulreich. În sfârșit, desertul și capodopera au venit în finală. Salah a fost rapid declarat surplus periculos. Gandhi însuși ar fi tremurat de furie la ipponul prin care Real s-a ușurat de Salah. Sergio Ramos are ocna în sânge și dexteritatea specialistului în „contract killings”. Dar n-a fost suficient. Boala portarilor a lovit din nou. Loris Karius a înscris de două ori pentru Real, așa cum sinucigașul consecvent face un nod suplimentar la ștreang.
Asta nu înseamnă că Real nu e o echipă mare sau că n-ar fi putut câștiga Liga prin mijloace naturale. Sau că insistența lui Klopp pe mâna lui Karius e o dovadă de realism. Real a câștigat un meci pe care l-a dejucat perfect și, aici, fotbalul are o mare problemă de rezolvat. Fără arbitraj video, capacitatea de control asupra jucătorilor de școală spaniolă face din arbitri niște ființe rătăcite în teatrul de operetă. Prelucrarea psihică a arbitrilor a devenit o artă aplicată, prin rotație, de toată echipa. Ramos elimină fizic, Ronaldo licitează penalty-uri, Marcelo și Isco lucrează verbal arbitrul.
Real și Barca, urmate de merituoșii imitatori din LaLiga, au dezvoltat și cocoțat pe fotbal o artă parazitară. Cât timp așa ceva va fi tolerat, fotbalul stă periculos de aproape de pățaniile tipice pentru parcări și cazinouri. Dar cel mai trist lucru al finalei a fost galeria Realului. O masă pasivă de spectatori veniți să își încaseze doza de satisfacție. De partea cealaltă, fanii suferinzi ai lui Liverpool au cântat neîntrerupt. Chestiune de credință în Dumnezei curați.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele