Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Niciun but!

În lumea cu adevărat democratică a zilelor noastre, asta înseamnă că Israel Folau poate juca rugby, dar numai cu gura închisă. Căci Folau a păcătuit. Internaționalul neo-zeelandez e, spre ghinionul lui și oroarea superiorilor noștri, creștin practicant. Și și-a permis […]

...

Cei pentru care fotbalul e prea simplu 

Și pentru că nu mai are ce învăța și pentru că nu va face carieră. Deulofeu e o contradicție totală, unul din acei fotbaliști care sosesc în lume dăruiți cu tot ce rămâne de neatins pentru alții. Duminica trecută, Watford […]

...

Accidentele stă la pândă

E, încă, posibil și probabil ca Liverpool să aniverseze 30 de ani fără titlu. Dar imposibilul și improbabilul sunt treze. Logica accidentului e tot mai aproape de regia duelului Liverpool-Man City. De aici înainte, City mai are de jucat două […]

...

Vechile teatre

La peste un miliard de lire costuri totale, Tottenham Stadium bate nenumărate moluri parfumate, hoteluri înstelate și se apropie de Dubai Louvre. Vechiul White Hart Lane a trăit mult: 1899/2017. Nu departe, tot în nordul Londrei, Highbury n-a prins suta. […]

...

Război, nu pace 

Dacă vrem fotbal și nu o prelungire a prejudecăților curente în și prin fotbal, snobismul trebuie ținut în lanț. În cele din urmă, ce altceva vrem de la un fotbalist decât să joace fotbal? Cultura literar-filosofică și angajamentul politic n-au […]

...

Basta!

O zicală ușor accidentată, rostită Gary Lineker, fostul mare vârf cu cariera nepătată de vreun cartonaș, spune că fotbalul e acel joc în care 22 de oameni se bat pe minge și, la sfîrșit, câștigă Germania. Versiunea extinsă a axiomei […]

Permalink to Basta!
joi, 15 martie 2018, 12:53

O zicală ușor accidentată, rostită Gary Lineker, fostul mare vârf cu cariera nepătată de vreun cartonaș, spune că fotbalul e acel joc în care 22 de oameni se bat pe minge și, la sfîrșit, câștigă Germania. Versiunea extinsă a axiomei Lineker conține următoarea adăugire: doar dacă fundașii nu sunt italieni.

Problema are rădăcini teologice. În urma unei dispoziții, după toate semnele divine, fundașii au cod genetic italian. În rest, partea defensivă a fotbalului e populată de copii mai mult sau, cel mai adesea, mai puțin reușite. Condiționarea italiană a artei defensivei e veche și totală. Un pic de carte nu strică, mai ales pentru publicul șocat de Chiellini contra Tottenham, săptămâna trecută, pe Wembley. Giorgio Chiellini e, evident, cel mai mare apărător al zilelor noastre. Lucrurile devin interesante abia dacă avem curajul să observăm că același Chiellini e dotat cu tot ce nu și-ar dori un fotbalist: o siluetă de cocostîrc deșurubat la mijloc și adus de șale, o remarcabilă urâțenie a pasei și a conduitei cu mingea la picior, plus tehnică de blocaj sau interceptare vecină cu accidentul.

Chiellini pare o eroare, o anomalie însoțită de noroc, după modelul plăvanilor fără har de care se lovesc toate mingiile bune. Interdicțiile fixate de Chiellini în propriul careu sunt dogmatice și absurde. Inginerie de dig ar fi prea puțin spus. O intuiție vecină cu spiritismul și o străduință de câine în căutarea stăpânului pierdut sunt de luat în seamă. Dar misterul e mai larg. Giorgio Chiellini nu e de capul lui. Până acum doi ani, Chiellini a fost parte a uneia din cele mai irezolvabile linii defensive cunoscută de omul jucător de fotbal: Buffon, Chiellini, Barzagli, Bonucci. Altfel spus, un lacăt superinteligent, cu cifru necunoscut. Prin urmare, Chiellini nu e decât o cazemată într-un sistem de fortificații mult mai vast.

Arheologii vin cu date suplimentare. Varianta Juve, cu Chiellini în centru, e continuarea inevitabilă a unei serii sacre. Păzea: Aristide Guarneri, Giachinto Facchetti, Armando Picchi, Giuseppe Bergomi, Fabio Cannavaro, Alessandro Nesta, Franco Baresi, Gaetano Scirea, Paolo Maldini. Și cu asta nu e deloc gata. Chiellini e explicabil cu ajutorul unei liste care poate continua încă o zi fără să explice nimic. Știm doar că nu știm de ce italienii știu tot despre apărare. E de ajuns. Sau, cu exclamația lipită de misterul negației defensive italiene: basta!

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Observator (69 comentarii)  •  15 martie 2018, 17:18

Fundasii italieni au fost si sunt foarte buni, dar si atacantii lui Tottenham sunt la fel! Dupa ce obtii un 2-2 la Torino si deschizi scorul pe Wembley, doar surplusul de incredere mai poate schimba ceva si asta s-a intamplat! Daca Spurs au pierdut din cauza neatentiei, ce sa mai spun despre United, iesita rusinos din cursa, scoasa de un jucator de rezerva (in acest meci) al celei de-a 5-a clasate din La Liga?!! In sfarsit, a treia perdanta din Albion, Chelsea, a avut in egala masura ghinion (in ambele meciuri) si un portar intr-o zi foarte proasta (aseara)! 3 esecuri cu 3 cauze diferite, 3 studii de caz pentru ziaristii si managerii din Anglia! Doar City poate salva ceva din aceasta campanie europeana, pentru ca Liverpool n-are echilibru si ... calibru! O.

pawn (8 comentarii)  •  15 martie 2018, 20:37

da, da... iar basecu a fost un presedinte bun. cum n-am mai avut de la caragea-voda. va scutesc de scriere lunga pe blogul acesta (unde chiar nu...nu), doar imi aduc amintirile de la 2 ani (da, freud ne spune corect, ca de fiecare data, ca avem amintiri de atunci) de finala din '70, cand vecina mea (tipa erudita, traducatoare de-adevaratelea din italiana, nu ca eta boeriu, care l-a pus la munci pe sarmanul edgar allan papu) frisona la pauza: "italia, itaaalia, he, he", ii aud si acum croncanelile de burgheza. taica-meu mi-a confirmat dupa ani de zile amintirile: "bai, pentru ea, italia era aristocratia pierduta, o facea in necazul vecinilor ei proletari, ce tineau cu brazilia sarantocilor". in fine...italia conducea la pauza cu 1-0 asadar. si in a doua repriza....JAIRZINHO, CLODOALDO, PELE, GERSON, RIVELINO, ha, ha, ha! pentru prima oara renunt a scrie cu minusculele muncitoresti si egale intre ele pentru a descrie focurile de rachete braziliene. in concluzie...maradona, brazilia, neymar, asta e fotbal. nu calicii aia cu aere de gheparzi.

Vali (1 comentarii)  •  19 martie 2018, 12:43

I-ati "uitat" pe la fel de celebrii Zoff, Gentile ("amicul" lui Balaci), Costacurta . Iar lista poate fi continuata, asa dupa cum ati si subliniat .

Comentează