Cimitirul vesel fără minge la picior

A noua operație în 18 luni e inevitabilă. Dar Santi Cazorla va avea două picioare.

Ipoteza amputării piciorului drept, admisă de medici acum 2 luni, a fost amputată. Cazorla zace în mâinile terapiștilor, la Salamanca, în Spania, și nu pierde un meci al „tunarilor”. La tv, evident. Arsenal îl ține, mai departe, în lot. Cazorla crede că mai e un pic. Încă un pic, încă o operație și, poate, la anul, spre sfârșit, va juca iar la Arsenal. Cazorla nu renunță. Și-a donat lui însuși un petic de piele de pe braț pentru a acoperi gaura lăsată în urmă de cangrena care i-a mâncat din os.

Toată lumea l-a crezut pierdut, multă lume l-a uitat. Arsene Wenger spune că rana lui Cazorla e cea mai urâtă vătămare din câte a văzut. La 32 de ani, Cazorla mai are o șansă: să își bată rana și operațiile, să mai joace un sezon-două și gata. De fapt, nu! Un meci, un singur meci, jucat pe de-a-ntregul, ar fi de-ajuns. Nu numai pentru Cazorla, Arsenal sau Wenger. Încă un meci jucat în două picioare de Cazorla ar fi monumental din altă pricină: ar răzbuna atâtea zeci și sute de eroi necunoscuți ai fotbalului, răpuși de accidentări stupide, înrăite, tratate sau netratate, comentate sau necomentate, regretate și, mai ales, uitate.

De la Marco van Basten și Dumitrache la cutare jucător de divizie pitică, fotbalul e plin de osemintele fotbaliștilor liberi să meargă pe veci în afara și numai în afara unui teren de fotbal. Sportul e locul celor mai vaste cimitire vesele, pline de oameni tineri scoși la întâmplare din rostul vieții lor. Să uităm de Van Basten și Dumitrache și să ne gândim, o clipă, la instalatorul meu. Adrian. E solid și pus pe treabă. Nu refuză o tărie și, pe la a treia, când, evident, vine vorba de fotbal, își spune oful: era titular la juniorii mari, la UTA. Încă un sezon și ar fi sărit în echipa mare. I-a sărit altceva: genunchiul, într-un meci la Cugir. A făcut complicații și a stat doi ani prin spitale. Asta a fost. N-a fost să fie. S-a dus la fabrică, s-a calificat și acum repară bine orice: țevi, electrice, ba și ceva lemnărie. Dacă îl rogi să spună cine s-a dus mai departe din echipa lui, mai cere o tărie. Și dă din picior a pagubă. Apoi explică înviorat cum era cu mingea la picior.