Fotbal mic, nație mare – studiu de eșarfă

Despre un om care a iubit fotbalul şi oamenii. Despre un erou care era fan Charlton Athletic

În 2005, când Keith Palmer a plătit primul abonament de sezon, Charlton Athletic juca în Premier League. În următorii 12 ani, Palmer, polițist și om de cuvânt, a rămas abonat și a călătorit, alături de Charlton, în jos. Până în Divizia B. Și, de anul trecut, în Divizia C. Meciul următor e în deplasare, pe 1 aprilie, cu Peterbourough. Meci greu. Charlton nu merge bine și ar putea retrograda. N-ar fi o problemă. Keith Palmer i-ar urma. Atâta doar că locul lui nu mai e liber. E ocupat de o eșarfă cu însemnele clubului. Keith Palmer a fost înjunghiat și ucis de un dement pro-islamic, pe 22 martie, în fața Parlamentului britanic.

Povestea lui Keith Palmer ar trebui predată pe îndelete în școli. La orele de educație civică. Ca să se înțeleagă, odată, ce e aia societate cu adevărat civilă.

Palmer a fost omul comun, polițistul și, simultan, civilul exemplar. Mai întâi, a slujit în armată. Apoi, în forțele de poliție. A stat de pază în fața Parlamentului, a îndrumat vizitatorii și a făcut poze cu turiștii – ultima, cu câteva minute înainte să fie ucis. Neînarmat. Nu s-a dat la o parte. Și-a apărat colegii și instituția. Meritau. Colegii îi erau camarazi. Parlamentul britanic e cea mai veche și mai puternică fabrică de libertate a lumii. Asta, oficial. În viața civilă, Palmer era fan Charlton Athletic. Adică, un addick. Așa li se spune fanilor lui Charlton. Trib greu, fidel, sud-londonez și jurat dușmăniei cu Millwall. Numele vine din sărăcie.

Pe la 1920, un localnic proprietar de pescărie a început să răsplătească echipa cu pește: haddock – un fel de cod. Stadionul se cheamă The Valley și e tot semn de sărăcie. Un grup de băștinași a bătătorit un fel de teren pe fundul unei cariere de nisip abandonate. La adâncime. În vale. Addicks nu cer mult. Vor o echipă în fotbalul de ligă, nu contează care, și, mai important, o echipă care să bată Millwall, dușmanul odios din cartierul vecin. Keith Palmer n-o să-i mai vadă. Pe locul său stă o eșarfă și amintirea omului de rând, fără pretenții, mereu la treabă și iubitor de meciuri între echipe de cartier. Oamenii cu abonament la fotbal mic și dar de a face o nație mare.