Următoarea forță supremă va fi aceeași

Dominaţia Noii Zeelande în rugby este ceva care deja ţine de genetică

Un crucișător trece arareori neobservat prin mijlocul orașului. Și mai rar se întâmplă ca una dintre cele mai mari echipe ale tuturor timpurilor și sporturilor să facă figurație măruntă în presă. Ne uităm prea mult la fotbal. Închipuiți-vă, deci, o echipă care intră în teren cu 5 Iniesta, 5 Chiellini și 5 Messi. Niciunul nu e titular cert. Pe bancă, așteaptă exemplare identice. Echipa bate tot la orice oră și pe orice stadion. De câțiva ani buni. De cele mai multe ori, adversarii  încep bine, conduc și fac tribuna să spere că vraja se va rupe. Monstrul va fi răpus! Fără excepție, monstrul revine.

De regulă în ultima treime de timp, adversarii cad epuizați, în vreme ce monstrul se simte proaspăt și nivelează tot. Adversarii produc generații de mari jucători, dar n-au nicio șansă. Echipa din față e un Everest mobil. O formă de acțiune, traiectorie și viteză cosmică.

O aberație gândită și pregătită de oameni care ies, astfel, din chingile fizicii. În plus, pentru o mai bună reprezentare a coșmarului, echipa joacă echipată în negru. Aveți în față echipa de rugby a Noii Zeelande și trebuie să vă dați la o parte!

Nu trebuie să te pricepi la rugby ca să te îngrozești. Noua Zeelandă nu mai ține de rugby sau de performanță. E, mai curând, un fenomen inexplicabil. Da, pregătire fizică. Dar cum arată, oare, pregătirea fizică din care iese o presă de zece mii de tone? Și ce scrie în rețeta mentală care pregătește minți fără recurs și fisură? Noua Zeelandă nu știe că poate pierde pentru că nu are simțul eșecului, așa cum alții n-au miros sau văz.

Nicăieri altundeva, nici măcar în mitologia braziliană a fotbalului, nu s-a întâmplat ca un joc să treacă din pasiune, în religie și de acolo în codul genetic. Neo-zeelandezii se nasc, joacă rugby și mor. În rest, lumea e departe și se ocupă de lucruri minore: comerț, războaie, fotbal.

All Blacks joacă, de fapt, cu spatele la  lume. Vreme de 80 de minute, legile, limitele, prejudecățile și istoria nu contează. Și, probabil, din acest motiv, istoria cotidiană a sportului nu îi poate înregistra. Sunt prea mult și deodată. Un singur lucru pare deja stabilit: următoarea capodoperă va fi, foarte probabil, următoarea echipă de rugby a Noii Zeelenade. Mai simplu spus: următoarea forță supremă va fi aceeași.

P.S. După anihilarea Australiei (37-10), New Zeeland Herald a titrat: Dominația neozeelandeză e nesănătoasă. Poate aici e slăbiciunea. Singura.