Cruyff nesfârșit
Primul lucru care trebuie revizuit după dispariția lui Cruyff e aprecierea
Johan Cruyff a fost cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Asta știam din 1974, când Cruyff pierdea singur finala de Mondiale pe care tot el o câștigase. „Olanda a jucat foarte bine primul minut” – declara atunci Cruyff. Trebuia să înțelegem că avem de-a face cu un cap care gândește prea repede pentru propriile picioare și pentru mintea noastră. Ne lămurește o altă cugetare a acestui om uimitor: „Joci fotbal cu mintea. Picioarele nu fac decât să te ajute”.
Primul lucru care trebuie revizuit după dispariția lui Cruyff e aprecierea. Cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor? Prea puțin spus. Cruyff, superjucătorul și antrenorul, a fost o inteligență care educă, bruschează, face paradă și decide perfect fără oprire.
Cruyff a fost un om needucat. La 12 ani a rămas fără tată. L-a căutat toată viața. Se spune că a purtat discuții lungi cu el, în nopți nedormite în bucătăria din Barcelona unde tocmai întorcea fotbalul pe dos. Mai înainte, Johan a fost băiat de mingi la Benfica – Real, finală de Cupa Europei, la Amsterdam. Acolo, încremenit pe tușă, l-a văzut pe Alfredo Di Stefano. Ceva s-a transmis, atunci, dinspre Soare spre Tușă. O bănuială insuficient sprijinită video spune că adevăratul Suprem a fost Di Stefano. Nu știm.
În schimb, e clar că Johan Cruyff a desfăcut și reasamblat fotbalul. Mai întâi cu Ajax, a doua oară cu Barcelona. Cum? Aflăm din afara fotbalului. De pildă, Cruyff, explicând șoferilor trasee prin orașe pe care nu le vizitase sau lămurindu-l pe marele coechipier Arie Haan la ce unghi și cu ce forță se introduce o monedă într-un automat Coca-Cola. Cruyff a conferențiat cu accentul lui demodat de băiat sărac în timpul meciurilor, anulând indicațiile antrenorilor sau anunțându-și coechipierii că se pot odihni întrucât are de dat goluri. Cruyff a înțeles devreme că trebuie să fie tatăl pierdut și că Universul poate fi modificat. A jucat fotbal mereu nemulțumit de rămânerea în urmă a acestuia din urmă. A fost superior driblingului, vitezei și golului pentru că, spre deosebire de ceilalți fotbaliști, n-a jucat dinăuntru. A jucat din afara și de deasupra fotbalului. Cantona a ghicit ceva când a spus că Johan Cruyff putea fi cel mai bun pe orice post. Nu trebuie uitat că, odată, Cruyff a propus, printre colegi exasperați, înlocuirea portarului cu un fundaș cu mănuși. Pentru a câștiga un atacant în plus.
Până la urmă, ce se spune despre Cruyff e marginal. Cruyff a fost prea mult. Idealist pragmatic, vizionar, atlet oarecum parafrazat de Federer, principe strălucitor până la aroganță, băiat fără tată. Enorm și dintr-odată. Avem restul zilelor ca să îl înțelegem. Deocamdată: venerația.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele