K.O. de bun-simț

Tyson Fury este un catolic cu păreri foarte neortodoxe despre lume şi despre viaţă

O impresie greșită spune că, între altele, diferența între o țară și un boxer ține de viteza knock out-ului. Țara cade mai greu. Pînă la apariția lui Tyson Fury existau unele bănuieli contrare. După triumful lui Fury, avem confirmarea: pumnii care i-au adus titlul mondial lui Fury sînt o compresă cu mușețel în comparație cu barosul care a pus jos libertatea bunului simț în Anglia.

Totul a început cu o serie de cugetări smulse din gura lui Fury de ziariști care, după un obicei tot mai cretin și mai răspîndit, vor să se asigure că intervievatul corespunde normelor de conformism în vigoare. Fury nu corespunde. După propriile declarații, Fury detestă homosexualii și pedofilii și crede că femeile sînt la locul lor în bucătărie și în pat (ordinea e negociabilă). Scandalos, nu? Deloc. Singura întrebare normală în acest caz e: ce au toate astea cu Vladimir Kliciko? Pînă la urmă, ziariștii au ajuns să îl intervieveze pe Fury pentru că a cîștigat în fața lui Kliciko, nu pentru părerile lui în materie de sex și gătit. Ar fi totuși de remarcat că Fury nu se face vinovat de oroarea supremă care ar fi plasat homosexualii în bucătărie.

Tyson Fury a fost reomologat. Nu mai avem în față un campion mondial, ci un paria. Un primitiv care trebuie lapidat public. Presa cere să fie scos de pe lista de candidați la titlul de cel mai bun sportiv britanic al anului. O petiție on line a strîns 80.000 semnături furioase care cer același lucru. Apropo, cine vrea să afle ce părere are lumea despre Fury trebuie să organizeze un referendum, nu o petiție. Rezultatul nu-i va mulțumi pe gardienii autodeclarați ai moralei publice.

Tyson Fury e un țigan fără rușine. Îi place s-o spună mereu și nu se ferește de neamul lui. Fury s-a născut la Manchester, vine dintr-o familie de țigani irlandezi care boxau prin parcări fără mănuși și pe bani, e catolic practicant și se prezintă peste tot însoțit de titulatura preferată: Gipsy King. Și mai departe? Și mai departe, nimic. Opiniile lui Fury ar fi contat dacă omul ar fi muncit în costum și cravată ca parlamentar, ministru sau judecător. Adevărul vizibil e că Fury muncește în chiloți pe ring. Fury e bun la meseria lui, dar asta nu mai e de ajuns. Mai nou, calitatea profesională trebuie confirmată de marii preoți ai presei. Așa ne-am ales cu obligația de a lua în seamă și a aplauda ce cred Bono despre Irak și Madonna despre climă. Și tot așa am ajuns la final de meci, cu bunul simț la podea. Numărătoarea poate trece de 80.000. Nu mai ajută.