Lomu (și) implacabilul

Destinul celui mai mare rugbyst al tuturor timpurilor nu putea fi altfel decît tragic. Cel mai mare şi în tragedie

Pînă și sportivii sînt muritori, deși există îndoieli în cazuri ca Nurmi, Zatopek, Marciano, Spitz și Comăneci. Și Garrincha e nemuritor, dar asta e mai degrabă un blestem pentru cineva care a jucat fotbal genial tocmai pentru că îi era atît de greu să trăiască. Infirmitatea care l-a lăsat pe Garrincha cu un picior mai scurt a creat un dribling neverosimil. Cea mai mare extremă stîngă a tuturor timpurilor (chiar înainte de încheierea timpurilor) a suferit și de alte infirmități. O nesiguranță instalată după trecerea de la mahala la glorie și un dor năprasnic de dragoste l-au dus la sticlă și de acolo în mormînt. Blestemul lui Garrincha a supraviețuit pînă la Jonah Lomu.

La capătul unei vieți nefiresc de scurte, Lomu lasă în urmă o victorie uriașă: rispirea blestemului care l-a risipit pe Garrincha. La fel ca Garrincha, Lomu s-a născut cu o infirmitate: puterea. Lomu a fost puternic dincolo de dimensiunile carcasei umane și de imaginația desenului animat. Un grizzly cu armata făcută și viteză de 10 secunde pe sută, Lomu n-a găsit fundași și placaje incasabile. La fel ca Garrincha, Lomu s-a născut într-un loc de pierzanie. Garrincha a avut parte de șanțuri comunale într-o fundătură din statul Rio. Lomu a început prin a trăi rough în Auckland, Noua Zeelandă. Rough înseamnă bande de cartier, bătăi fără motiv, droguri și celelalte obiecte de studiu care pregătesc pușcăria. La fel ca Garrincha, Lomu a trăit iubit și urît de un tată alcoolic. La fel ca Garrincha, Lomu a trebuit să își apere mama. A urmat fuga de acasă. E punctul din care a început urcușul lui Lomu.

Tîrît de un profesor la antrenamente de rugby, Lomu a reușit să nege destinul rezervat celor ca el și Garrincha. La 19 ani, era All Black și transforma în preș naționala Angliei, după patru eseuri cum nu s-au mai văzut. La 25, era cel mai mare rugbyst al lumii. La 30, dădea unei televiziuni britanice un interviu cît o nuvelă de Cehov. Da, știe de unde vine și cu ce a greșit. Da, știe ce se putea alege de el. Da, rugby-ul și spiritul acestui joc de căldură umană și brutalitate animală l-au salvat.

Calm și nesfîrșit de bun, așa cum și-l amintesc toți coechipierii și adversarii, Lomu nu s-a lăsat placat de împrejurări. A cîștigat acolo unde umbra lui Garrincha străjuiește cimitirul marilor talente. A murit la 40 de ani, doborît de un atac de inimă, după o boală rarisimă care i-a distrus rinichii.

A fost nevoie de o combinată mondială a răului pentru a-l răpune. Deși nici asta nu e sigur.