De la 0-15 la infinit

Naţionala de rugby a României a răsturnat ceva mai important decît scorul în meciul contra Canadei

joi, 8 octombrie 2015, 11:58

Toată lumea sportivă aplaudă și vorbește de cea mai mare răsturnare de scor din istoria Cupei Mondiale la rugby. De la 0-15 la 17-15. O, dacă ar ști comentatorii despre ce răsturnare e vorba cu adevărat! 17 puncte? Două eseuri și o lovitură de pedeapsă? În rugby, e mult. În viață, e imposibil. România a bătut Canada pe teren și pe tabela de marcaj. Dar marea victorie e altundeva. Surugiu, Vlaicu, Macovei și coechipierii au răsturnat zeci de ani de mizerie și anonimat. Au risipit pesimismul și resemnarea care strangulau sportul românesc la orice întîlnire cu lumea bună.

Sportul românesc de echipă era dezonorat pe vecie la începutul meciului cu Canada. La sfîrșit, ne-am trezit cu Surugiu plîngînd (foto), cu strîngeri de mînă din toate părțile și cu fruntea sus. Cum am reușit asta e greu de spus. Eu, unul, nu înțeleg. Sînt depășit în toată mîndria mea de pesimist profesionist. Știu doar că n-a fost o întîmplare, o fentă sau o rostogolire de zar norocos. A fost muncă de ocnă și speranță fără de moarte. Și, peste ele, figura unui tată galez răbdător.

România a jucat din primul minut al Cupei Mondiale cu o încredere și cu o voință de neconceput în ce se cheamă, încă, sport și societate românească. Acolo unde domnesc resemnarea, șmecheria și bășcălia, rugbyul românesc a pus pieptul înainte și onoarea pe drapel. Asta n-au cum să știe atîția comentatori bine crescuți. Am pierdut cu Franța și cu Irlanda, dar am pierdut în picioare. Am bătut Canada mult după încetarea ultimei speranțe rezonabile. Am ieșit din 25 de ani de umilință autoprovocată. Am ieșit din zodia fotbalului și am intrat acolo unde n-au dreptul să se arate decît oamenii de onoare și profesioniștii.

Am mai făcut asta demult. Prea demult. Pe cînd mai aveam handbal, am făcut-o la Moscova împotriva gazdelor, la o Olimpiadă gîndită și pregătită pentru triumful total al sovietelor. Între timp, am uitat ce e sportul de echipă pentru că nu mai putem trăi în echipă, în nici un fel de echipă. Nici acasă, nici pe stradă, nici în Parlament și, cu siguranță, nici pe lumea cealaltă. Am inventat, în schimb, primele forme de joc de echipă cu scor negativ, primele forme de joc în care toată lumea pierde. Asta a răsturnat, cu adevărat, naționala de rugby a României.

Comentarii (20)Adaugă comentariu

Venom (8 comentarii) • 8 octombrie 2015, 12:20

Excelent comentariul. Cred insa ca, in seara asta, ne vom califica si la fotbal.

adi1979 (1 comentarii) • 8 octombrie 2015, 12:50

Jos palaria !pentru articol si pentru baietii nostri!

Maxentiu (26 comentarii) • 8 octombrie 2015, 12:56

Fara a reduce cu nimic performanta revenirii de la 0-15, recunosc ca nu imi place cum joaca echipa Romaniei. Apreciez incrincenarea, spiritul de echipa (vizibil doar la pachetul de inaintare, din pacate), disciplina mai buna comparativ cu editiile precedente ale RWC si organizarea gramezii. Pe de alta parte, ne lipsesc aproape complet imaginatia, viteza si chiar placerea jocului. Jocul pe treisferturi lipseste cu desavirsire, baietii nu stiu ce sa faca cu balonul in mina (parca se roaga sa fie placati), dupa 3 meciuri nu stiu cine a jucat la noi pe „aripi” (dupa cum a aratat jocul, cred ca am avut niste talonneuri deghizati in aripi), iar momentele de antijoc mostenite de parca de la „nea Puiu” culminind cu trimiterea balonului in aut la ultima faza m-au dezamagit profund. Stiu ca pentru toate exista circumstante atenuante (lipsa bazei de selectie, ne concentram pe ce stim sa facem, filozofia lui „mai bine bati cu 1-0 decit sa pierzi cu 5-4” imprumutata din fotbal) dar daca vrem sa crestem asa cum o fac celelalte natiuni din tier 2 si 3, va trebui ca Lynn Howells si cine va veni dupa el sa umble si la aspectele astea.

vlad (2 comentarii) • 8 octombrie 2015, 13:26

Oh, acum sa nu facem o tragedie, sa ne autoflagelam in halul asta. Hai sa va dau un exemplu care poate o sa supere: Astra, atat cu West Ham cat si cu AZ Alkmaar. A intors meciuri in care a fost condusa cu 2 goluri. Si as mai mentiona ca din pacate cu Irlanda nu prea am terminat meciul in picioare… am avut un eseu total intamplator, in rest ne-au cam strivit. Poate in mod normal, Irlanda m-a impresionat mult la Mondialul asta si sper sa se confirme mai departe… Intoarcerea este impresionata, jocul de la Mondialul asta din pacate nu a fost, exceptand cu Franta. Abia astept meciul cu italienii

LucianD (1 comentarii) • 8 octombrie 2015, 13:32

Foarte frumos spus, va felicitam sincer pentru acest minunat eseu pe care noi il percepem mai mult decat despre rugby, fotbal sau chiar sport la modul general.

Gareth Edwards (1 comentarii) • 8 octombrie 2015, 13:36

Extraordinar. Scrieti mai des despre baietii astia…sufera teribil ca nu sunt bagati in seama. Rugby-ul romanesc incearca sa nu moara dar e aproape imposibil fara sprijinul celor ce ne conduc…
Felicitari pentru articol!

der_grosse (8 comentarii) • 8 octombrie 2015, 15:41

genial, da’ nu i-au intors pe neozeelandezi, ci pe unii fara campionat intern de rugby! si intrebare, cum si de ce au ajuns sa aiba aia 15-0!??!?! de ce a fost nevoie de revenire daca tot suntem asa scule!?!??!?

emg (6 comentarii) • 8 octombrie 2015, 17:20

amin!

danny pump (1 comentarii) • 8 octombrie 2015, 18:21

oamenii buni,uitati-va la statistici,la citi jucatori avem ,cite echipe,ce baza avem,si apoi aprecia-ti ce inseamna victoria asta,mai ales prin prisma mentalitati noastre!!!

dorel (1 comentarii) • 8 octombrie 2015, 19:18

Sa intorci un 15-0 nu mi se pare iesit din comun. Simona Halep a reusit de mai multe ori!

emil sarb (2 comentarii) • 8 octombrie 2015, 20:38

Jos pălăria pentru acest eseu….efectiv, echipa noastră suferă din lipsa jocurilor la nivel înalt în Europa. Să întâlnim marile echipe o dată la patru ani nu ajută cu mare lucru. Trebuie cu orice preț să intrăm între cele 6 națiuni. Avem valoare și cred că și jucători. Sunt român și joc rugby în Franța. Francezii se miră de faptul că stăm pe tușă cu georgienii să ne uităm câteodată la aceleași 6 echipe care sunt câteodată plictisitoare și de-a dreptul previzibile.
Iar în ceea ce privește sculele de canadieni, vă spun doar un nume (cunoscătorilor de rugby le spune ceva acest nume!): Jamie Cudmore.
În rest, eu sunt mândru de ce a făcut cel puțin până acum această echipă de români. Sunt mândru să intru în vestiarul echipei mele iar colegii mei să mă ia la misto dar să-mi spună la sfârșit cât e de bine să -l aibă pe „le roumain qui n’a pas peur de mettre la tête!”

Bibicul (2 comentarii) • 8 octombrie 2015, 21:08

Domnul Traian Ungureanu este destul de in varsta ca sa isi aduca aminte de vremurile cand bateam Franta in Cupa Europeana a Natiunilor(vezi rezultatul de 15-0 pe Giulesti in 1980), cand ne bateam de la egal la egal cu Tara Galilor la ei acasa etc. Sa nu ne dam dupa cires, atunci toate sporturile in Romania aveau manageri adevarati, era seriozitate. Da domnule Ungureanu, pe timpul alora, stii foarte bine cine!!! Si stii foarte bine de ce aveam rezultate si in sport si in invatamant si in stiinta si paradoxal in cultura. Pentru ca aia aveau nevoie de un popor sanatos, disciplinat si instruit ca sa ii slujeasca. Dupa 89 toate sporturile au cazut in mana unor incompetenti hamesiti dupa bani castigati usor. Si nu numai sporturile. Cat de adevarata este vorba ca banul este ochiul dracului…..Reintorcandu-ne la rugbi, de ani si ani de zile echipa Romaniei incearca, se zbate dar nu reuseste sa se ridice la nivelul de odinioara pentru ca nu avem manageri si viziune . La fel si in handbal, la fel si in atletism etc. Cata perversitate sa acuzi interventia statului in sport, sa condamni cluburile departamentale sau municipale si pe de alta parte sa cersesti in chip incompetent pomeni de la stat!

emil sarb (2 comentarii) • 8 octombrie 2015, 21:14

Rectificare…sculele suntem noi și nu ăia fără campionat. Și chiar cred că suntem scule. Doar că nu foarte bine folosite! Dar cu adevărat scule cu un potențial enorm.

HG11 (1 comentarii) • 8 octombrie 2015, 21:31

Pt Maxentiu: Toate echipele din lume trimit in out cind au victoria asigurata. Asa se procedeaza. Ai vazut, de exemplu, Tara Galilor – Anglia, Georgia – Tonga etc.?

dodo (4 comentarii) • 8 octombrie 2015, 21:37

0 – 15 pentru Halep îi mai nimic !

Victor (1 comentarii) • 9 octombrie 2015, 0:46

@Maxentiu : Stimate domn da-mi voie sa-ti explic cateve lucruri. In primul rand Romania are un pachet de inaintare renumit care trage dupa el si liniile de treisferturi si de fund unde in afara de 2,3 nu avem valori. Canada este fix invers. In cazul asta nu ti se parea normal sa avem o strategie bazata pe pachetul de inaintare? Romania nu a pierdut nicio repunere din margine, a pierdut o singura data gramada proprie iar la gramada lor canadieni se grabeau sa scoata mingea pentru ca…le era frica sa stea cu noi in gramada!!!
Si da poate nu stii cine sunt aripirile noastre dar fii atent in ultimele 20 de minute de cate ori a ajuns mingea la aripile candiene?(jucatori foarte buni de altfel) . De putine ori, pentru ca datorita presingurilor inaintasilor nostrii, mingea cand iesea din meleu primul mijlocas era placat imediat-in concluzie degeaba ai aripi bune daca nu ai inaintare ca sa te sustina.
Si da te cred ca jocul pe treisferturi este foarte frumos dar totusi uita-te si malurile rulante si la eseul direct din gramada si atunci spune daca ti se pare anti-joc?
Iar comentariul legat de finalul meciului nu este unul nou dar este usor ignorant. La rugby meciul se incheie dupa minutul 80 cand o faza de joc se opreste;nu exista prelungiri dicatate de arbitru. Deci daca ai mingea si e trecut de minutul 80 nu ti se pare normal sa inchei jocul? Asa fac toate echipele, ca doar nu o sa-i dai adversarului o sansa sa revina!!!
Eu am fost pe stadion si am vazut suporteri neutri care se bucurau pentru victoria Romaniei iti spun sigur ei nu au vazut antijoc, au vazut o echipa cu taria necesara de a reveni dintr-o situatie dificila in ciuda conditiilor potrivnice atat din timpul si dinainte meciurilor. Cu totii ne dorim o echipa si mai buna dar fara sa-i sustinem pe cei care fac perfomanta acum nu vom ajunge sa avem echipa pe care ne-o dorim!
Excelent articol!

Soare (1 comentarii) • 9 octombrie 2015, 12:02

Uitati/va la jucatorul din centrul fotografiei cum canta imnul. Ati vazut asa ceva la jucatorii nostri de fotbal? De aici incepe diferenta, …. aici se si termina…Priviti si cum ii sustine pe cei de langa el, nu se tine sau nu se sprijina pe ei……

Maxentiu (26 comentarii) • 10 octombrie 2015, 1:04

@Victor: multumesc pentru „explicatii”, n-ati facut decit sa confirmati ce am scris si eu. Doar ca dvs. v-ati referit la meciul cu Canada, in timp ce eu m-am referit la jocul echipei Romaniei in general. Daca obiectivul Romaniei este sa bata echipe de „calibrul” Canadei, atunci va dau dreptate in totalitate: am jucat perfect si baietii merita statuie. Dar impresia mea e ca o echipa care isi propune putin va realiza si mai putin, iar eu ca fan al rugby-ului astept mai mult de la echipa Romaniei. Poti sa bati Canada doar cu gramada si mol rulant, dar sigur n-o sa ajungi in turneul celor 6, 7, 8, 10 natiuni daca nu inveti sa pasezi macar la nivel elementar. Ar trebui sa luam exemplu de la georgieni, care sint cel putin la fel de buni ca noi pe pachetul de inaintare si totusi au jucat la mina de cite ori au avut ocazia, mai ales in ultimul meci cu Namibia. Asta e diferenta intre o echipa care vrea sa progreseze si una care se bazeaza pe filozofia „merge si asa”. Poate si de aia ne-au depasit georgienii atit de clar la rugby in ultimii ani.

Iar celor care cred ca „toate echipele trimit in aut dupa minutul 80” si „asa se procedeaza”, le recomand sa mai urmareasca si alte meciuri de rugby in afara partidelor Romaniei, vor vedea ca nici o echipa mare (sau mijlocie) nu refuza sansa marcarii unui eseu, mai ales la o Cupa Mondiala. Dar, desigur, Romania e doar o echipa mica, iar noi sintem mindri de asta.

altona (3 comentarii) • 11 octombrie 2015, 22:52

In urma cu citiva ani, o partida de SupeRugby a ajuns in minutul 82. Sharks- Crusaders 20-26. Crusaders au mingea. Nu trimit in tusa, ataca cu toate liniile, vor inca o incercare. La cinci metri de terenul de tinta, dupa alte citeva minute de asalt, are loc interceptia. Scor final, Sharks- Crusaders 27-26. Ce-I drept, Crusaders nu si-au schimbat deloc filozofia de joc si continua sa faca acelasi lucru.