Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

Renașterea italiană

Flavia Pennetta şi Roberta Vinci au scos tot ce era mai chircit şi mai îmbîcsit în sufletul sportului şi au lăsat locul curat

Permalink to Renașterea italiană
joi, 17 septembrie 2015, 12:32

La ce bun tenisul, la ce bun sportul și toată flecăreala despre scoruri, vedete și trofee? La ce bun, dacă nu pentru momentele în care toate la un loc și fiecare în parte devin irelevante? Poate cineva spune cine a fost învingător și cine învins? Flavia Pennetta sau Roberta Vinci? Și mai contează? Imediat după ultima minge, tabela de scor a dispărut. Pennetta și Vinci, două tenismene italiene pe care nimeni nu le vedea în aceeași finală, sau măcar în finala de la Flushing Meadows, s-au îmbrățișat, s-au felicitat, au comentat și s-au pus pe zîmbete cît lumea. Ca două surori care se regăsesc după ce au fost despărțite de prea multe: de fileu, de clasamente și stiluri de joc.

Așa ceva nu s-a mai văzut, iar cei ce au văzut, acum, atîta umanitate la capătul unei finale se pot socoti fericiţi. A curs atîta bucurie din aceste două sportive incapabile să se deteste că ne putem întreba dacă nu cumva toate au legătură cu arta italiană a vieții fericite. Cineva se va grăbi să remarce că Pennetta și Vinci erau, oricum, prietene vechi și că se cunosc de cînd erau două copile de 9 ani. Ei și? Am avut onoarea să îl întîlnesc pe cel ce îmi e, azi, complet nesuferit, pe cînd aveam amîndoi 7 ani. Discuția e mult mai importantă decît cifrele. Pennetta și Vinci au făcut fără intenție și fără efort un serviciu enorm sportului. Au scos, ca la terapie, tot ce era mai îmbîcsit și chircit în sufletul sportului și au lăsat locul curat.

Ați observat, desigur, că, deodată, după primele clipe de grație îmbinată de cele două italience, tenisul a scăpat de adjuvanți nervoși și musculari. S-au topit, surclasate de armonie, toate uităturile fioroase și toate gemetele de galeră care fac atmosfera în tenisul și sportul de vîrf. După purificarea italiană, nu mai e nevoie nici de prezența de vapor supărat a drei. S. Williams, nici de privirile de aruncător ilegal de cuțite ale dlui. R.Nadal. Sportul e altceva. E mai mult decît suma încrîncenărilor, ostilităților și agresiunilor generate de ambiții fără sfîrșit. Sportul e ceva despre performanță, dar nu și ceva despre performanța de a dicta, impune și zdrobi. Excepție fac, desigur, naționala Germaniei și obiceiul ei de a fixa cote de umilință pe națiuni.

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Bubucul (5 comentarii)  •  17 septembrie 2015, 13:21

Frumos articol!

Stefan Varga (1 comentarii)  •  17 septembrie 2015, 16:54

Din pacate, gladiatoarele urlatoare ramin pe teren!

Paul (1 comentarii)  •  17 septembrie 2015, 18:20

F meserias articolul !
Autentic si usor romantic !
Exact ca si meciul la care face referire !
Va mai asteptam domnule Ungureanu. 🙂

ng.CPV (1 comentarii)  •  17 septembrie 2015, 23:20

Comentaiul dv.d-le !? UN MARE BRAVO de la un mic
comentaor.

Cristian Gabriel (1 comentarii)  •  17 septembrie 2015, 23:23

Numele corect este Pennetta.

Cineva (7 comentarii)  •  19 septembrie 2015, 13:45

De acord cu cele scrise in legatura cu cele doua italience, insa as fi vrut si ceva despre finala masculina de la New York! C.

Marcel (1 comentarii)  •  14 octombrie 2015, 16:16

Cele doua italience , demne reprezentante ale Renasterii culturii sportului si care ar vrea sa ne spuna ca tenisul e o arta nu un razboi .

Comentează