Borcanul, banii, capra și vițelul
Cine și de ce ar mai respecta sportul și sportivii după atîta farsă și aroganță?

Dacă așa arată importanța sportului, mai bine ceva neserios. Un domn oarecare, reprezentînd, probabil, poporul suveran și furios, a aruncat cu ceva plin de ură și urină în Chris Froome.
Borcanul lansat în etapa a 14-a Turului Franței a inaugurat proba de urină contracronometru fără să își desemneze cîștigătorul. Froome explică în înterviuri lanț că e, funfdamnental, curat. Jurnaliștii grupați în Comitet de Salvare Publică cer, de pe eșafodul instalat în studiourile France 2, capul, glandele și analizele lui Froome. De obicei, urmează întrebarea: cum s-a ajuns aici?
Între timp, „aici” s-a dublat. Porcăria aruncată în Froome a fost urmată de ninsoarea de bancnote așternută de un alt furios, infinit mai bine crescut, asupra lui Sepp Blatter la conferința de presă în care Blatter anunța planurile de reabilitare FIFA ca urmare a scandalului Blatter.
Marea problemă a sportului zilelor noastre e legătura între conținutul borcanului aruncat în Froome și bancontele aruncate deasupra lui Blatter. Diferența de stil nu trebuie să ascundă suprapunerea de fond. Asemenea gesturi de stridență vulgară spun tare și răgușit un lucru: nimic nu mai e interzis sau prea mult și oricine are voie orice, pentru că sportul și-a pierdut onoarea.
Și, ca de obicei, în jurul dezonoraților roiesc viteji mărunți care găsesc ocazia să pozeze o clipă în justițiari. Problema sportului e o coproducție. Un amar de ani de hoție nu putea decît să invite pe scenă disprețul gros și grobienii de profesie. Cine și de ce ar mai respecta sportul și sportivii după atîta farsă și aroganță?
Froome e, poate, curat dar asta nu mai poate convinge un public obosit de minicuni și glorii trucate. Blatter și FIFA din buzunarul lui Blatter au pierdut demult dreptul la orice urmă de respect (interesant cum se întorc bietele cuvine împotriva celor ce se joacă de-a lozincile, genericele și campaniile).
Da, sportul e mînjit de gesturi oribile și de circ ieftin, dar asta numai după ce terenul a fost atît de bine pregătit de dirguitori. E foarte la modă să te ții cu mîna de nas cînd vorbești de clasa politică.
N-avem destule mîini pentru a trata cu același gest clasa sportivă. E bine totuși să ne antrenăm. Nu e departe ziua în care vom afla mai multe despre cocteilul de sînge și țesut de vițel și capră pe care Dr. Hans Muller Wohlfahrt îl servește distinsului său elev și pacient Usain Bolt.