Jocuri romane, jocuri oneste

Poate ați remarcat: avem deja o listă de fotbaliști morți pe teren

A, sigur, pe net există o statistică, dar pe net găsești orice fără ca asta să însemne ceva propriu-zis. Gregory Mertens, secerat acum exact o săptămînă, e cea mai nouă adăugire pe listă. Nimic de semnalat. Un meci de rezerve, Genk și Lokeren, două echipe aproape obscure, tribune aproape goale și anonimat cît cuprinde.

Un jucător cade, medicii încearcă disperat să intervină, coechipierii se roagă pe tușă, ambulanța îl duce la spital și, după două zile, medicii opresc aparatura care ținea tehnic în viață un tînăr de 24 de ani. Așa a aflat lumea că nu e vorba de Dries Mertens, titular la Napoli și la naționala Belgiei, ci de un Gregory Mertens, rezervă și cîndva internațional de tineret belgian. Restul a curs automat: mesaje pe twitter de la belgienii de export Lukaku, Januzaj și Courtois plus minutul de reculegere la meciurile din campionatul belgian. În rest, cîteva detalii în încercarea de a extrage ceva important despre Mertens ne-celebrul: fundaș central, format la Anderlecht, trimis la Cercle Brugge și atît. Insuficient. Nici o întrebare, nici un gînd mai larg n-au făcut prima pagină. Știrea s-a stins, sufocată de adevăratele știri ale momentului: Vine Bale la Man United? Pleacă De Gea la Real? Veți plăti suta de dolari la pay per view Mayweather-Pacquiao? Îl va răzbuna clica de la Bayern pe doctorul concediat de Guardiola?

Mertens a apărut o exact clipă: în momentul în care a dispărut. Ceva grețos a început să normalizeze cota de fotbaliști care mor pe teren. Presa și publicul trec ușor peste evenimente care sînt, tot mai mult, asimilate defecțiunilor care întrerup transmisiuni tv în direct. Ei, bine da, se întîmplă chiar și acum în plins secol XXI! Mai cade transmisia. Tot așa mai cade și cîte un jucător! E neplăcut, chiar enervant. În vremea asta, micul cimitir din teren sporește și încă nu avem o anchetă de presă serioasă. Droguri, boală profesională, neglijența cluburilor, ghinion, rată statistic normală? Indiferența domnește. Păcat. Există atîția ziariști buni. Dar subiectul nu se vinde și cu asta gata. Rugbiștii care rămîn cu comoții aducătoare de Alzheimer și jucătorii de fotbal american care au deja relații strînse cu răposatul dr. Alois Alzheimer au prins un pic mai multă presă. Dar nu prea multă. Într-un fel, romanii erau mai cinstiți: mormanul de cadavre era parte a jocului din arenă.