A se pasa

Cum a stricat fotbalul sistemul olandezo-spaniol de posesie prelungită a mingii, indiferent cum s-ar numi acesta

Uneori e de meditat: a făcut formula hispano-olandeză mai mult bine sau mai mult rău fotbalului? În teorie, nu există cucerire mai mare. Clocită în anii ’80 de olandezi pripășiți la Barcelona în jurul lui Cruyff, ideea e simplă pînă la stupiditate: cîtă vreme avem noi mingea, ceilalți n-o au.

Barcelona a dus sistemul la perfecțiune și, cu asta, orice discuție se termină înainte de a începe. În consecință, toată lumea care are un teren destul de lat și suficienți jucători echipați pasează. Pasează pînă la sfîrșitul lumii. Mărunt, dintr-o tușă în alta, pe urmă în spate pînă la portar și de acolo iar, la mijloc.

Dar acest sistem care extrage ceva din înțelepciunea preșcolară a jocului de Lego are o problemă de fabricație: înseamnă ceva doar dacă e jucat de echipe neverosimil de rapide și tehnice. Mai exact, Barcelona. Dacă nu, vai de privitor.

Sîmbăta trecută, Arsenal și Manchester United au oferit onor public două orori. Arsenal a pasat pînă cînd pe Wembley s-a auzit un sforăit care a trezit Reading și a ținut-o în joc. Manchester a pasat pînă cînd a reușit să se convingă singură că nu vrea să egaleze Chelsea. Ce e mai clar după atîta fotbal pasat și amestecat cu gumă, sacîz și cretă e că nu se mai poate.

Bun, Barcelona poate! Dar echipele englezești, de pildă, nu pot. De fapt, în afara Barcelonei, nu există echipe care pot. Am înțeles, de asemenea, de ce echipele englezești n-au nici o șansă pe continent și nu mișcă în Liga Campionilor.

În orice caz, de cînd cu sistemul pe care doar Barcelona îl poate juca, fotbalul a devenit obositor și plicticos. O secvență de 30-40 de pase cu înaintare de 1 metru în adîncime nu mai e o raritate. E norma. După care, la pauză, apar savanții, pun săgețele și cerculețe pe ecran și ne explică de ce ei sînt deștepți și noi proști.

E ridicol. Fotbalul pasat a devenit propria parodie. Sîntem în situația cuiva care nu mai poate spune „dă-mi niște apă” decît folosind cuvintele „donează-mi volitiv o cantitate neprecizată de lichid potabil, fie în versiunea gazoasă, fie în versiunea plată”. E de ajuns, mulțumesc. Marile sisteme cer capete mari. Altfel, devin dogme plicticoase. A se scuti. A se pasa la altcineva.