Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

De ce nu mai pot englezii cu Europa?

Explicaţia trebuie căutată într-un spirit care s-a pierdut şi în locul căruia nu au fost puşi decît nişte bani.

Încă o ieșire în Europa și încă un plonjeu în ridicol. Arsenal a reușit ce căuta de multă vreme și s-a […]

joi, 5 martie 2015, 8:50

Explicaţia trebuie căutată într-un spirit care s-a pierdut şi în locul căruia nu au fost puşi decît nişte bani.

Încă o ieșire în Europa și încă un plonjeu în ridicol. Arsenal a reușit ce căuta de multă vreme și s-a sinucis în grup și în public. Dezastrul din meciul cu Monaco se deosebește de dezastrele de rînd prin împrejurări care frizează tembelismul. O tragere la sorți șireată a făcut ca Arsenal să dea de Monaco. Lozul cîștigător. Așadar, în eliminatorii, nici tu Real Madrid, nici tu Barcelona, nici dv. Bayern. Nu. Monaco, echipa aceea de fițe care face prima pagină în Paris Match prin onor Prințul local. Dar Monaco mai e ceva. E rampa de pe care s-a lansat, acum un car de ani, Arsene Wenger.

De aici, suplimentul psiho pe care nimeni nu l-a tratat la timp. Wenger a apărut emoționat la televiziuni, a sporovăit savant în franceză, engleză și germană. Meciul a fost lăsat în seama unui romantism prietenos. În fond, n-o să ne bată Monaco, nu? Monaco a procedat invers și a pornit de la zicala cu dublă acțiune „Eu te-am făcut, eu te omor”. Wenger și Arsenal au fost tăvăliți și demontați metodic. E greu de văzut cine va egala recordul, căci Arsenal a greșit tot ce se putea greși în apărare și a ratat tot ce se poate omenește rata într-o seară de fotbal cu sau fără nocturnă.

Adio, Arsenal și am cuvinte! Pentru că farsa e mai largă. În ea joacă laolaltă cluburile englezești, iar superbe, iar pline de bani și elan și iar falimentare la contactul cu Europa. Man City a fost redusă la scaunul cu rotile de Barcelona, într-o seară din care fanii de pe Etihad au înțeles doar că au fost vizitați de o ploaie de meteoriți. Liverpool a fiert cuminte în cazane turcești și a fost eliminată de Beşiktaş, după un meci de greco-romane faza pe Asia Mică. De ce nu mai pot englezii cu Europa? Și de ce pot doar între ei? Putem extrage orice volum din biblioteca scrisă pe tema cu pricina. Vom afla cîte ceva despre climă, alimentație, debarcarea din Normandia și adevărul din spatele afacerii Lady Diana. Adevărul e mai brutal. Ca o bere englezească proaspătă și fără acid.

Adevărul e că englezii au putut în Europa pe vremea cînd Europa nu putea la Liverpool. Ce s-a schimbat e esența. Ceva a dispărut din centru. Ceva imaterial. Voința și coeziunea pe care le dau spiritul locului. Liverpool era o trupă de bestii locale animate de spiritul înalt al mahalalelor și fabricilor, plus șmotrul impus de tartori insuportabili ca Shankley și Paisley. Din toate astea a mai rămas jumătate de Gerrard.

Comentarii (10)Adaugă comentariu

Comentează