Traian Ungureanu

Scrie simplu și atrăgător, are prospețime. Când iubești fotbalul, totul devine ușor. Nu poți să nu iubești fotbalul dacă trăiești la Londra

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Traian Ungureanu
Un car de vise

Însă rostul și învățămintele acestei întâlniri nu au legătură cu istoria fotbalului. Nu adaugă mare lucru la ea și nu stabilesc vreo ierarhie. Boca-River se joacă sub un pretext sportiv, dar face serviciul de piscină sau confluență sau deltă mitologică. […]

...

Viitorul la Liverpool

Execuția lui Jurgen Klopp nu mai e o fantezie absurdă. După a șasea înfrângere consecutivă acasă, Liverpool e echipa de bătut dacă vrei să nu retrogradezi. Fulham a luat ușor trei puncte pe Anfield, într-un meci în care Liverpool merita […]

...

Calomnii publice

De cînd sportul e un fel de a repeta antrenamente fără public în condiții de competiție, am înțeles ceva esențial. Mai întâi, cum arată manevrele cu muniție de război și, apoi, ce caută publicul pe stadion. Prima parte seamănă cu […]

...

Zaha la maturitate

Aripa lui Crystal Palace nu va mai rămâne mult alături de trup. Cel mai talentat jucător fidel unei echipe mici a declarat deschis că a venit clipa să câștige „ceva mare, de povestit copiilor și nepoților”. Asta spune că Zaha […]

...

Nașterea unică și renașterea imposibilă a Misteriosului Gareth Bale

Ambele persoane poartă același nume: Gareth Bale. După șapte sezoane la Real, Bale s-a întors la Tottenham și face bine un singur lucru: dispare.

Misterul e amplificat de câteva fapte certe: Bale nu a uitat să joace fotbal, are doar […]

...

MacPantelimon

Fotbalul scoţian acolo unde nu mai poate fi salvat. Onoarea s-a transformat în dezonoare

A trebuit să treacă 400 de meciuri pentru ca Celtic-Rangers să ajungă la nivelul Dinamo-Steaua. De fapt, mai jos. După 127 de ani, faimosul Old […]

joi, 5 februarie 2015, 11:14

Fotbalul scoţian acolo unde nu mai poate fi salvat. Onoarea s-a transformat în dezonoare

A trebuit să treacă 400 de meciuri pentru ca Celtic-Rangers să ajungă la nivelul Dinamo-Steaua. De fapt, mai jos. După 127 de ani, faimosul Old Firm, născut pe 28 mai 1888, arată ca o gravură indecentă, plimbată din mînă în mînă de brute cu glugă și copii fără dinți. Duminica trecută, Celtic a bătut Rangers cu 2-0 pe Hampden Park, după un meci care face din Divizia B mongolă un spectacol subtil. Celtic și Rangers au căzut cu istorie cu tot. Între cei 22 de cetățeni intrați sub pretextul unui meci oficial pe gazon nu s-a aflat un singur fotbalist capabil de pasa cu latul.

Filozofia scoțiană de joc poate fi redusă la formula la trei careuri – corner. Orice penalty e inutil, dar cornerul e fatal, dacă mingea ajunge în careul micm, unde e violată balistic de corpuri care despică aerul la mare viteză. Scoția și-a pierdut fotbalul. Dalglish, Johnstone, Gemmill, Jordan, McAllister, Brmener, Strachan și alți eroi ai furiilor scoțiene se ascund printre oi de rușine. În afară de iarbă, nu mai e nimic de admirat pe un teren de fotbal în Scoția. Și nici în tribune. Ce era odată mîndrie arhaică e, azi, banditism mizer. Jumătate din tribune erau, duminică, inundate de drapelul britanic cu care se legitimează, în Glasgow, protestanții. Cealaltă jumătate era  brăzdată de fulare cu inegalabila urare de bun venit „Fuck Rangers”. Corul protestant a răspuns cu un nu mai puțin delicat „Fuck the IRA”, aducînd aminte doritorilor de informație din sursă Rangers că suporterii lui Celtic sînt descendenți de irlandezi, iar irlandezii sînt teroriști.

Doritorii de informație ar fi. Miuța retardată de pe Hampden Park a fost transmisă în 52 de țări, inclusiv Kirgistan. 130 de milioane de oameni au fost tratați cu un fals grosolan. Bere cu detergent în loc de single malt. Oricine poate prinde o zi proastă. Problema e că scoțienii au prins o epocă proastă. Tribalismul, alimentat de demagogi locali care pozează în campioni ai Scoției independente, a dat unei lumi sărace impresia de grandoare. Blocurile din cartierele MacPantelimon  dau materialul pre-uman. Cu o zi înainte, Chelsea-Man City: 650 de milioane audiență. Mult peste Superbowl. Veți spune că lumea trage la fotbal de bogătași. Ar trage și la săraci, dar numai dacă au onoare.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Comentează