Ceasul lui Mourinho
Despre rolul criminal al copiilor de mingi în desfăşurarea unei partide de fotbal
Din cîte se știe, Chelsea nu avea voie să piardă la Newcastle și nici Arsenal la Stoke. Dar asta, în alte lumi și campionate. În Premier League, […]
Despre rolul criminal al copiilor de mingi în desfăşurarea unei partide de fotbal
Din cîte se știe, Chelsea nu avea voie să piardă la Newcastle și nici Arsenal la Stoke. Dar asta, în alte lumi și campionate. În Premier League, lucrurile stau în felul următor: cu cît ești mai mare și mai tare la lot și la buget, cu atît riști o mother de bătaie soră cu death de la codași, amărîți, țărani, pitici și alte orătănii. Chiar așa? Ba chiar mai rău. Newcastle a bătut Chelsea în zece. Mai mult, Newcastle a fost silită să înceapă a doua repriză cu a treia rezervă de portar, un tînăr de 21 de ani care a jucat ultima oară titular la fosta lui echipă, Gateshead, în Divizia a patra, celebrat de exact 1.600 spectatori.
Cum se poate așa ceva? De ce se țin lanț crimele răsunătoare în Premier League? De fiecare dată se vorbește ritual despre aceleași lucruri: voința de outsider, spiritul local, setea de sărăntoc sau foamea de obidit. E ceva aici căci regula merge mai departe și cluburile mici din Premier League iau la rîndul lor bătaie de la cluburi de amatori. Asta face din Cupa Angliei cel mai mare spectacol după femeia cu barbă și călărețul fără cap. De altfel, spectacolul e la zi, cu opt echipe de amatori calificate în turul trei al Cupei.
Adevărul e însă că nimeni nu înțelege care e cauza dezlănțuirilor seismice din Premier League. Anii, banii, tacticile și vedetele trec fără ca regula să se stingă. Iată de ce remarcele post-meci ale lui Jose Mourinho sînt oarecum de înțeles. Mourinho nu a cîștigat niciodată pe St. James’ Park și, silit să găsească o explicație, a trăsnit ceva uluitor. În lipsa argumentelor raționale sau magice, Mourinho a ajuns la concluzia că de vină au fost copiii de mingi. Simpaticii ball boys care visează cu anii să ajungă la cîțiva metri de Terry sau Drogba. După calculele amănunțite ale lui Mourinho, copiii de mingi au dat meciul peste cap. Uneori au adus mingea cu mare întîrziere. Alteori au adus mai multe mingi deodată. În sfîrșit, micii criminali au tocat timpul în stil mare. Adevărat, s-au jucat 6 minute suplimentare, dar e foarte posibil ca socotelile lui Mourinho să fi țintit reprizele și nu minutele suplimentare. Pînă la urmă, aici e victoria lui Newcastle. În dezorientarea nevrotică a unui ego umflat care nu poate accepta adevărul în stil onorabil englezesc: au fost mai buni.